Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru afâna

afâna vt [At: DA / Pzi: ~néz / E: ml *affenare] A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, mărindu-i, implicit, volumul. Vz a înfoia.
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puțin compact, a-i mări volumul prin săpare, fărâmițare etc. – Din lat. *affenare.
AFÎNÁ, afînez, vb. I. Tranz. (Cu privire la pămînt, la zăpadă etc., în opoziție cu îndesa) A face să fie rar, neîndesat (întocmai ca finul); a face mai puțin compact. Grădinarul afînează pămîntul.
AFÂNÁ, afânez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie mai rar, mai puțin compact. – Lat. *affenare.
afâná (a ~) (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 3 afâneáză
afâná (a face mai puțin compact) vb., ind. prez. 1 sg. afânéz, 3 sg. și pl. afâneáză
AFÂNÁ vb. (rar) a (se) înfoia. (Pământul se ~.)
A afâna ≠ a bătători, a bate
afîna (afînéz, afînát) vb. – A face ca un material solid să fie mai puțin compact sau mai moale. Lat. *affēnāre, de la fēnum „fîn”; este operația care se face de obicei cu fînul ca să se usuce, cf. *fēnāre › v. fr. fener, fr. faner. DAR îl derivă direct de la fîn.
A AFÂNÁ ~éz tranz. (sol, materiale granulare etc.) A face mai puțin compact; a înfoia. /<lat. affenare
afânà v. a rări, a face rar sau mai puțin compact. [Lit. a rări ca fânul din claie].
afînéz v. tr. (d. fîn). Fac ca fînu, răresc, înfoĭez: a afîna pămîntu.
AFÎNA vb. (rar) a (se) înfoia. (Pămîntul se ~.)
afâna, afânez v. t. a bate, a lovi

Afâna dex online | sinonim

Afâna definitie

Intrare: afâna
afâna verb grupa I conjugarea a II-a