aerotehnică definitie

10 definiții pentru aerotehnică

aerotehnic, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~ici, ~ice (3, 4) / E: fr aérotéchnique] 1-2 sf Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. 3 sf Tehnică a condiționării aerului. 4-6 a Referitor la aerotehnică (1-3).
AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. – Din fr. aérotechnique.
AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.
aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].
AEROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor. (< fr. aérotechnique)
AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. /<fr. aérotechnique
AEROTEHNICĂ1 disciplină care studiază parametrii tehnico-economici ce stau la baza construirii aeronavelor, a aeroporturilor și a amenajării acestora.

aerotehnică dex

Intrare: aerotehnică
aerotehnică substantiv feminin
Intrare: aerotehnic
aerotehnic adjectiv