Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru aerostat

aerost├ít sn [At: PONI, F. 95 / Pl: ~e / E: fr a├ęrostat] Balon umplut cu gaz mai u╚Öor dec├ót aerul, care ├«i permite ascensiunea ├«n atmosfer─â.
AEROST├üT, aerostate, s. n. Aeronav─â umplut─â cu un gaz mai u╚Öor dec├ót aerul1. ÔÇô Din fr. a├ęrostat.
AEROST├üT, aerostate, s. n. Aeronav─â umplut─â cu un gaz mai u╚Öor dec├ót aerul1. [Pr.: a-e-] ÔÇô Din fr. a├ęrostat.
AEROSTÁT, aerostate, s. n. Balon.
AEROST├üT, aerostate, s. n. Balon. ÔÇô Fr. a├ęrostat (< gr.).
aerostát (-ros-tat / -ro-stat) s. n., pl. aerostáte
aerostát s. n. (sil. mf. -stat), pl. aerostáte
AEROSTÁT s. balon, (înv.) bășică. (~ de zburat.)
AEROST├üT s.n. Balon umplut cu un gaz mai u╚Öor dec├ót aerul, care ├«i permite ascensiunea ├«n atmosfer─â. [Pl. -te. / < fr. a├ęrostat, cf. gr. aer ÔÇô aer, statos ÔÇô care se sus╚Ťine].
AEROST├üT s. n. balon umplut cu un gaz mai u╚Öor dec├ót aerul. (< fr. a├ęrostat)
AEROST├üT ~e n. Balon umplut cu un gaz mai u╚Öor dec├ót aerul, care ├«i permite ascensiunea ├«n atmosfer─â. [Sil. a-e-ro-stat] /<fr. a├ęrostat
*aerost├ít n., pl. e (d. aer 1 ╚Öi vgr. stat├│s, care st─â). Aparat plin cu un gaz ma─ş u╚Öor de c├«t aeru ╚Öi care ast-fel se poate ridica ├«n atmosfer─â, ├«n virtutea principiulu─ş descoperit ╚Öi stabilit de Arhimede: ÔÇ×or─ş-ce corp solid, cufundat ├«ntrÔÇÖun fluid oare-care, e ├«mpins ├«n sus cu o for╚Ť─â egal─â cu greutatea volumulu─ş fluidulu─ş pe care l-a dislocatÔÇŁ. Aerostatu, numit ╚Öi balon, o aplica╚Ťiune a acestu─ş principi┼ş, se ├«nal╚Ť─â p├«n─â c├«nd ajunge ├«n stratur─ş destul de rarificate ca diferen╚Ťa greut─â╚Ťi─ş aerulu─ş dislocat ╚Öi a gazulu─ş dintrÔÇÖ├«nsu s─â fie egal─â cu greutatea materialulu─ş din care e fornat. Aeronautu are o proviziune de lest, din care arunc─â o parte c├«nd vrea s─â se ma─ş su─şe. Ca s─â se scoboare, trage de o sfoar─â ╚Öi deschide o supap─â practicat─â ├«n partea de sus a balonulu─ş ╚Öi pin care ─şese o parte din gaz. ÔÇô Aerostatele au fost imaginate de fra╚Ťi─ş Montgolfier (din ora╚Öu Annonay), care f─âcur─â prima experien╚Ť─â la 5 Iuni┼ş 1783. Armatele franceze a┼ş tras mar─ş foloase din baloane ├«n b─ât─âlia de la Fleurus (1794) ╚Öi la 1870-71; afar─â de asta, ele contribue ├«n fie-care zi la progresu meteorologii─ş, permi╚Ť├«nd studiu regiunilor ├«nalte ale atmosfere─ş. Dup─â numeroase ╚Öi vane tentative, problema c├«rme─ş baloanelor (a dirigibilelor) a fost rezolvit─â de ofi╚Ťeri─ş francej─ş Renard ╚Öi Krebs, care la 1884 a┼ş str─âb─âtut ├«n 23 de minute 7 chilometri ╚Öi sÔÇÖa┼ş ├«ntors tot acolo de unde plecase, ╚Öi ma─ş ales de Brazilianu Santos-Dumont, care a f─âcut la Paris nenum─ârate plimb─âr─ş pin aer (1904), de Francezu Lebaudy (1904) ╚Öi de contele german Zeppelin. Rolu lor e ├«mplinit az─ş ├«n mare parte de aeroplane.
AEROSTAT s. balon, (înv.) bășică. (~ de zburat.)
AEROSTAT aeronav─â func╚Ťion├ónd pe baza principiului lui Arhimede, av├ónd ├«ntrebuin╚Ť─âri multiple ├«n meteorologie, astrofizic─â ╚Öi astronautic─â. Este construit dintr-un balon ╚Öi o nacel─â, plutirea fiind asigurat─â de umplerea balonului cu un gaz mai u╚Öor dec├ót aerul (hidrogen sau heliu) sau aer cald. ├Än aceast─â categorie se ├«nscriu baloanele ╚Öi dirijabilele (prev─âzute cu motor de propulsie).
AERO- ÔÇ×aer, oxigen, atmosfer─â, gazÔÇŁ. ÔŚŐ gr. aer, aeros ÔÇ×aerÔÇŁ > fr. a├ęro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. aero-. Ôľí ~bacter (v. -bacter), s. n., gen de bacterii aerobe, larg r─âsp├«ndite ├«n natur─â; ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â organismele aerobionte; ~bionte (v. -biont), s. n. pl., organisme a c─âror via╚Ť─â este condi╚Ťionat─â de folosirea oxigenului liber din atmosfer─â; ~bioscop (v. bio-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru determinarea con╚Ťinutului bacterian din aer; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre organisme) care poate tr─âi numai ├«n aer liber; ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., form─â de via╚Ť─â a unor organisme care consum─â oxigenul molecular liber din atmosfer─â; ~carpie (v. -carpie), s. f., maturizare a fructelor supraterestre ├«n aer liber; ~carpotropic (v. carpo-1, v. -tropic), adj., care prezint─â mi╚Öc─âri de r─âsucire pentru maturizarea fructelor aflate ├«n aer liber; ~cartograf (v. carto-, v. -graf), s. n., aparat pentru realizarea h─âr╚Ťilor ╚Öi a planurilor topografice dup─â fotograme aeriene; ~cartografie (v. carto-, v. -grafie), s. f., tehnic─â a realiz─ârii h─âr╚Ťilor ╚Öi planurilor topografice dup─â fotograme aeriene; ~cel (v. -cel2), s. n., forma╚Ťiune tumoral─â datorat─â distensiei excesive, cu aer sau cu gaz, a unei cavit─â╚Ťi anatomice; sin. chist aerian; ~cist (v. -cist), s. n., vezicul─â aerian─â de pe organele vegetale ale unor plante acvatice; ~cistografie (v. cisto-, v. -grafie), s. f., metod─â de explorare radiologic─â a vezicii urinare, care const─â ├«n efectuarea unui cli╚Öeu dup─â distensia cu aer a acesteia; ~cistoscop (v. cisto-, v. -scop), s. n., instrument utilizat ├«n endoscopia vezical─â; ~cistoscopie (v. cisto-, v. -scopie), s. f., examinare a vezicii urinare cu ajutorul aerocistoscopului; ~colie (v. -colie2), s. f., acumulare de gaze ├«n intestinul gros; ~dinamic (v. -dinamic), adj., (despre vehicule) construit astfel ├«nc├«t s─â ├«nt├«mpine, la ├«naintare, o rezisten╚Ť─â minim─â din partea aerului; ~drom (v. -drom), s. n., teren amenajat pentru decolarea, aterizarea ╚Öi sta╚Ťionarea avioanelor; ~embolie (v. -embolie) s. f., astupare cu gaz a unui vas sanguin sau limfatic; ~fagie (v. -fagie), s. f., degluti╚Ťie exagerat─â a aerului care p─âtrunde odat─â cu alimentul ├«n esofag ╚Öi stomac; ~fil (v. -fil1), adj. 1. Care con╚Ťine aer. 2. Care are ne voie de aer pentru cre╚Ötere ╚Öi dezvoltare; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., 1. (Plante) care tr─âiesc complet ├«n aer, ata╚Öate de alte plante, f─âr─â a fi ├«ns─â parazite. 2. (Plante) cu muguri de regenerare aerieni; ~fitobionte (v. fito-, v. -biont), s. n. pl., organisme vegetale cu via╚Ťa condi╚Ťionat─â de oxigenul din natur─â; ~fob (v. -fob), adj., s. m., care se teme de contactul cu aerul; ~fobie (v. -fobie), s. f., team─â patologic─â de aer; ~for (v. -for), adj., care con╚Ťine sau care conduce aerul; ~fotografie (v. foto-, v. -grafie), s. f., tehnica fotografierii unui obiectiv arheologic de la bordul unui avion; ~fotogram─â (v. foto-, v. -gram─â) s. f., fotogram─â aerian─â; ~game (v. -gam), s. f. pl., fanerogame*; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., acumulare excesiv─â de gaze ├«n stomac; ~gen (v. -gen1), adj. 1. Care este produs prin intermediul aerului atmosferic. 2. De origine respiratorie. 3. (Despre bacterii) Care descompune unele substan╚Ťe solide ╚Öi lichide ├«n substan╚Ťe gazoase; ~genez─â (v. -genez─â), s. f., procesul de producere a aerului; ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., ansamblu de informa╚Ťii geologice culese de la bordul unui avion; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru pulverizarea culorilor lichide sub ac╚Ťiunea aerului comprimat; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplin─â care studiaz─â aerul ╚Öi propriet─â╚Ťile sale; ~gram─â (v. -gram─â), s. f. 1. Comunicare transmis─â prin telegrafie f─âr─â fir. 2. Scrisoare cu un format special, destinat─â po╚Ötei aeriene; ~hidroterapie (v. hidro-1, v. -terapie), s. f., utilizare a apei ╚Öi a aerului ├«n tratamentul unor boli; ~ionoterapie (v. iono-, v. -terapie), s. f., tratament medical cu aer con╚Ťin├«nd ioni negativi, pozitivi sau amesteca╚Ťi; ~lit (v. -lit1), s. n., corp mineral incandescent, cu aspect de piatr─â, care cade pe p─âm├«nt din spa╚Ťiul interplanetar; ~log (v. -log), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n aerologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â p─âturile superioare ale atmosferei; ~magnetometrie (v. magneto-, v. -metrie1), s. f., metod─â de m─âsurare din avion a prospec╚Ťiunilor magnetice terestre, cu ajutorul aeromagnetometrelor; ~magnetometru (v. magneto-, v. metru1), s. n., aparat folosit la ridic─ârile ╚Öi prospec╚Ťiunile magnetice de la bordul unui avion; ~mamografie (v. mamo-, v. -grafie), s. f., radiografie mamar─â, executat─â dup─â insuflarea aerului ├«n spa╚Ťiul retromamar; ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplin─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice; ~metru (v. -metru1) s. n., instrument pentru m─âsurarea densit─â╚Ťii aerului; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., ac╚Ťiune morfogenetic─â a aerului asupra dezvolt─ârii organelor animale sau vegetale; ~naut (v. -naut), s. m. ╚Öi f., persoan─â care conduce un vehicul aerian; ~nautic (v. -nautic), adj., 1. Referitor la tehnica construirii ╚Öi conducerii aeronavelor. 2. Relativ la ╚Ötiin╚Ťa naviga╚Ťiei aeriene; ~nomie (v. -nomie), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care studiaz─â propriet─â╚Ťile fizice ╚Öi chimice ale straturilor superioare ale atmosferei; ~patie (v. -patie), s. f., maladie provocat─â de schimb─ârile presiunii atmosferice; ~piezoterapie (v. piezo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutic─â a aerului comprimat sau rarefiat ├«n cura de altitudine; ~piezotermoterapie (v. piezo-, v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutic─â a aerului cald sub presiune; ~planctofite (v. plancto-, v. -fit), s. f. pl., plante microscopice vii, care plutesc ├«n aerul atmosferic; ~pletismograf (v. pletismo-, v. -graf), s. n., aparat care ├«nregistreaz─â modific─ârile volumului toracic ├«n timpul respira╚Ťiei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru m─âsurarea cantit─â╚Ťii de praf din aer; ~sialografie (v. sialo-, v. -grafie), s. f., metod─â medical─â de explorare a glandelor salivare ╚Öi de ├«nregistrare radiografic─â dup─â insuflarea cu aer; ~siderolit (v. sidero-1, v. -lit1), s. n., meteorit ├«n a c─ârui compozi╚Ťie se afl─â metale ╚Öi piatr─â; ~stat (v. -stat), s. n., aeronav─â mai u╚Öoar─â dec├«t volumul aerului dezlocuit; ~taxie (v. -taxie), s. f., mi╚Öcare de orientare a microorganismelor din ap─â ├«n func╚Ťie de reparti╚Ťia oxigenului; ~terapie (v. -terapie), s. f., metod─â de tratament a unor boli pulmonare cronice cu ajutorul aerului montan sau marin; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare a aerului cald ├«n scop terapeutic; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie1), s. f., m─âsurare a tensiunii gazelor din lichidul sanguin ╚Öi a unor lichide din organism; ~tonometru (v. tono-, v. -metru1), s. n., aparat cu care se m─âsoar─â tensiunea gazelor din s├«nge ╚Öi a unor lichide din organismul uman; ~topograf (v. topo-, v. -graf), s. n., aparat fotogrammetric pentru executarea unor h─âr╚Ťi ╚Öi a unor planuri topografice la scar─â mare; ~topografie (v. topo-, v. -grafie), s. f., tehnic─â a m─âsur─âtorilor terestre cu ajutorul fotogramelor aeriene; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre plante) care se curbeaz─â c─âtre o surs─â de aer; ~ureteroscop (v. uretero-, v. -scop), s. n., instrument endoscopic pentru examinarea uretrei, dup─â distensia acesteia cu aer.

Aerostat dex online | sinonim

Aerostat definitie

Intrare: aerostat
aerostat substantiv neutru
  • silabisire: -stat