aerisí [At: URICARIUL V, 192/6 / Pzi: ~sesc / E: ngr αεριςω] 1 vt A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere. 2 vt A expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. 3 vr A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt. 4 vr A se răcori. 5 vt (Fig) A înnoi.

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. – Din ngr. aéríso (aor. lui aerizo).

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer1 (1) proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer1. ♦ Refl. A ieși afară pentru a respira aer1 proaspăt; a se răcori. [Pr.: a-e-] – Din ngr. aerízo (aor. aérisa).

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la încăperi) A curăța de aerul viciat, prin introducere de aer proaspăt; (complementul indică un obiect de îmbrăcăminte, așternutul patului etc.) a expune la aer. Aerisește rufăria copilului. Odaie bine aerisită.

AERISÍ, aerisesc, vb. IV. Tranz. A lăsa să pătrundă aer proaspăt într-o încăpere; a expune un obiect (de îmbrăcăminte) la aer. – Ngr. aerízo (aor. aerisa).

aerisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 să aeriseáscă

aerisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aerisésc, imperf. 3 sg. aeriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. aeriseáscă

AERISÍ vb. a ventila.

A AERISÍ ~ésc tranz. 1) (încăperi, spații închise) A curăța de aerul viciat, lăsând să pătrundă aer proaspăt. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, așternuturi etc.) A scoate la aer. 3) A face să se aerisească. /<ngr. aérisa

A SE AERISÍ mă ~ésc intranz. pop. A ieși afară la aer. /<ngr. aérisa

aerisì v. 1. a împrospăta aerul: a aerisi casa; 2. a scoate la aer curat (haine, plante). [Gr. mod.].

aerisésc v. tr. (ngr. aerizo, aor. aérisa). Primenesc aeru: a aerisi o odaĭe. Expun la aer, zvîntez: a aerisi haĭnele. – Și aerez.

AERISI vb. a ventila. (~ o cameră.)