aerifórm, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aériforme] (Chm) 1 Care are aspectul aerului1 (1). 2 Care are proprietățile aerului1 (1).

AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. – Din fr. aériforme.

AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului1. [Pr.: a-e-] – Din fr. aériforme.

AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului. Gaz aeriform.

AERIFÓRM, -Ă, aeriformi, -e, adj. Care are aspectul sau proprietățile fizice ale aerului. – Fr. aériforme.

aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. aerifórmă, pl. aerifórme

aerifórm adj. m., pl. aerifórmi; f. sg. aerifórmă, pl. aerifórme

AERIFÓRM, -Ă adj. Cu aspectul sau proprietățile aerului. [< fr. aériforme, cf. lat. aer – aer, forma – formă].

AERIFÓRM, -Ă adj. cu aspectul sau proprietățile aerului. (< fr. aériforme)

AERIFÓRM ~ă (~i, ~e) Care seamănă cu aerul. /<fr. aériforme

aeriform a. care seamănă cu aerul: fluid aeriform, gazul.

*aerifórm, -ă adj. (aer și -form din di-form). Care seamănă cu aeru: gaz aeriform.

AERI- „aer, aerian”. ◊ L. aer, aeris „aer” > fr. aéri-, engl. id. > rom. aeri-. □ ~col (v. -col1), adj., (despre plante) care crește, în întregime, în aer; ~fer (v. -fer), adj., care conține sau care conduce aerul; ~form (v. -form), adj., cu aspectul sau cu proprietățile fizice ale aerului; ~vor (v. -vor) adj., care respiră prin ingestie de aer.