aed definitie

12 definiții pentru aed

aéd sm [At: ODOBESCU, S. I, 199 / Pl: aezi / E: fr aède] 1 Poet-cântăreț în Grecia antică, care își recita versurile în acompaniament de liră. 2 (Pex) Scriitor talentat.
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède.
AÉD, aezi, s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède.
AÉD, aezi, s. m. (În Grecia antică) Cîntăreț și poet care recita și cînta singur cîntece epice de mare întindere, acompaniindu-se la un instrument cu coarde. Negreșit că cei dinții aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor. ODOBESCU, S. I 199.
AÉD, aezi s. m. Poet-cântăreț din Grecia antică. – Fr. aède (< gr.).
aéd s. m., pl. aézi
aéd s. m. (sil. a-ed), pl. aézi
AÉD s.m. Poet-cântăreț la vechii greci, care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. [Pron. a-ed, pl. -ezi. / < fr. aède, cf. gr. aoidos – cântăreț].
AÉD s. m. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. (< fr. aède, gr. aoidos)
aèd m. cântăreț străvechiu (la Greci): Orpheu fu aed renumit.
*aéd m. (vgr. aoidós). Poet și cîntăreț (la vechiĭ Grecĭ): Orfeŭ era un aed.
aed (< gr. ὁ ἀοιδός, de la vb. ᾂδω, „a cânta”), poet-muzician al Greciei antice, creator și totodată executant al propriilor producții (versuri și muzică) pe care le recita și le cânta acompaniindu-se la liră*. Reprezentativi pentru epoca homerică, a. celebrau în creațiile lor faptele eroice. Ei au fost continuați, în epoca clasică, de către rapsozi*. V. greacă, muzică.

aed dex

Intrare: aed
aed substantiv masculin
  • silabisire: a-ed