advérb sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr adverbe, lat adverbium] Parte de vorbire, care determină un verb, un adjectiv sau alt adverb, arătând locul, timpul, modul, cauza sau scopul.

adverbiál, ~ă a [At: DA / P: ~bi-al / Pl: ~i, ~e / E: fr adverbial, lat adverbialis] (D. cuvinte, construcții ale limbii) Care are valoare de adverb.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bí-al] – Din fr. adverbial, lat. adverbialis.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Din fr. adverbial, lat. adverbialis.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. «Peste tot» este o locuțiune adverbială. – Pronunțat: -bi-al.

ADVERBIÁL, -Ă, adverbiali, -e, adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. [Pr.: -bi-al] – Fr. adverbial (lat. lit. adverbialis).

adverbiál (-bi-al) adj. m., pl. adverbiáli; f. adverbiálă, pl. adverbiále

adverbiál adj. m. (sil. -bi-al), pl. adverbiáli; f. sg. adverbiálă, pl. adverbiále

ADVERBIÁL, -Ă adj. (Despre cuvinte sau construcții gramaticale) Cu valoare de adverb. [Pron. -bi-al. / < lat. adverbialis, cf. fr. adverbial].

ADVERBIÁL, -Ă adj. (despre cuvinte, construcții gramaticale) cu valoare de adverb. (< fr. adverbial, lat. adverbialis)

ADVERBIÁL ~ă (~i, ~e) (despre cuvinte sau construcții gramaticale) Care are valoare de adverb. Locuțiune ~ă. [Sil. -bi-al] /<lat. adverbialis, fr. adverbial

adverbial a. ce joacă rolul de adverb; locuțiune adverbială, reunirea mai multor vorbe echivalente cu un adverb: totdeodată, în acelaș timp.

*adverbiál, -ă adj. (lat. adverbialis). Relativ la adverb. Locuțiune adverbială, reunirea maĭ multor vorbe echivalente c’un adverb, ca: pin urmare, decĭ. Adv. În mod adverbial.

ADVERBIÁL s. n. (< fr. adverbal): termen construit cu ajutorul unei forme verbale: Astfel, prepoziția franceză pour se poate construi cu forma verbală de infinitiv: pour s’amuser (la fel rom. pentru: pentru a se amuza).

ADVERBIÁL,-Ă adj. (< lat. adverbialis, cf. fr. adverbial): în sintagmele adjectiv adverbial, formă adverbială, locuțiune adverbială, numeral adverbial, perifrază adverbială și predicat adverbial (v.).