adventív, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr adventif] 1 (Jur) Care este obținut pe altă cale decât succesiunea directă. 2 (Bot; d. plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit în altă parte decât locul obișnuit (fară a fi cultivat). 3 (Îs) Rădăcină ~ ă Rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. 4 (Îs) Mugure ~ Mugure care se dezvoltă din țesuturi. 5 (Glg; îs) Crater ~ Crater vulcanic secundar.

ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit fără a fi cultivat. 2. (Despre țesuturi, organe) Care se dezvoltă în alte locuri decât cele obișnuite, normale etc. ◊ Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvoltă din țesuturi. 3. (Geol.; despre cratere) Care are altă deschizătură decât craterul principal. – Din fr. adventif.

ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. 1. (Bot.; despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit fără a fi cultivat. ♦ (În sintagmele) Rădăcină adventivă = rădăcină care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. Mugure adventiv = mugure care se dezvoltă din țesuturi. 2. (Geol.; în sintagma) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. – Din fr. adventif.

ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. (Bot.) Care apare în chip neprevăzut; care se ivește sau crește în alt loc decît cel normal. Rădăcini adventive. Ramuri adventive.

ADVENTÍV, -Ă, adventivi, -e, adj. (Bot.) Care apare sau crește în alt loc decât cel normal. Rădăcini adventive. – Fr. adventif.

adventív adj. m., pl. adventívi; f. adventívă, pl. adventíve

adventív adj. m., pl. adventívi; f. sg. adventívă, pl. adventíve

ADVENTÍV, -Ă adj. 1. (Despre plante) Originar din alte țări sau continente și care s-a răspândit prin semințe, fără a fi cultivat. ♦ (Despre rădăcini) Dezvoltat în alt loc decât cel normal. 2. (Geol.) Crater adventiv = crater vulcanic secundar, care are altă deschizătură decât craterul principal. [< fr. adventif].

ADVENTÍV, -Ă adj. 1. (biol.; despre specii) care pătrunde accidental într-o anumită biocenoză. 2. (despre rădăcini, muguri) dezvoltat întâmplător în alt loc. 3. (despre cratere) care are altă deschizătură decât craterul principal. (< fr. adventif)

ADVENTÍV ~ă (~i, ~e) 1) (despre plante) Care se răspândește undeva fără a fi cultivat. 2) (despre rădăcini) Care se dezvoltă pe diferite părți ale plantei. /<fr. adventif

*adventív, -ă adj., (lat. adventivus). Care vine pe urmă. Jur. Dobîndit alt-fel de cît pin succesiune directă. Bot. Rădăcinĭ, ramurĭ adventive, care răsar maĭ pe urmă pe trunchĭ.