adventíst, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: eg adventist, fr adventiste] 1-2 smf, a (Adept) al adventismului. 3 a Privitor la adventism. 4 a Specific adventismului.

ADVENTÍST, -Ă, adventiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S. m. și f. Adept al adventismului. – Din engl. adventist, fr. adventiste.

ADVENTÍST, -Ă, adventiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S. m. și f. Adept al adventismului. – Din engl. adventist, fr. adventiste.

ADVENTÍST, -Ă, adventiști, -ste, adj. Care se referă la adventism Predicator adventist. ◊ (Substantivat) Adept al adventismului. Rîdea toată vremea de mutra morocănoasă și solemnă a lui Trăilă, care era adventist. DUMITRIU, N. 180.

ADVENTÍST, -Ă, adventiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține adventismului, privitor la adventism. 2. S. m. și f. Adept al adventismului. – Engl. adventist (fr. adventiste).

adventíst adj. m., s. m., pl. adventíști; adj. f., s. f. adventístă, pl. adventíste

adventíst adj. m., s. m., pl. adventíști; f. sg. adventístă, pl. adventíste

ADVENTÍST, -Ă adj. Referitor la adventism, propriu adventismului. // s.m. și f. Adept al adventismului. [< engl. adventist, fr. adventiste].

ADVENTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al adventismului. (< engl. adventist, fr. adventiste)

ADVENTÍST¹ ~stă (~ști, ~ste) Care ține de adventism; privitor la adventism. Predicator ~. /<engl. adventist, fr. adventiste

ADVENTÍST² ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al adventismului. /<engl. adventist, fr. adventiste

adventist m. membrul unei secte americane, fundată pe la 1831, care așteaptă o a doua sosire apropiată a Mântuitorului.

*adventíst, -ă s. Adept al adventizmuluĭ. Adj. Secta adventistă.