advécție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr advection] (Liv) Mișcare a aerului atmosferic în direcție (aproape) orizontală.

ADVÉCȚIE, advecții, s. f. Mișcare a aerului dintr-o zonă în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.

ADVÉCȚIE, advecții, s. f. (Livr.) Mișcare a aerului atmosferic în direcție orizontală sau aproape orizontală. – Din fr. advection.

ADVÉCȚIE s. f. Mișcare (orizontală) a aerului atmosferic.

advécție (-ți-e) s. f., art. advécția (-ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (-ți-i-)

advécție s. f. (sil. -ți-e), art. advécția (sil. -ți-a), g.-d. art. advécției; pl. advécții, art. advécțiile (sil. -ți-i-)

ADVÉCȚIE s.f. Mișcare de aer cu direcție orizontală. [Gen. -iei. / < fr. advection, cf. lat. advectio].

ADVÉCȚIE s. f. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal. (< fr. advection, lat. advectio)

ADVÉCȚIE ~i f. Mișcare a aerului în plan orizontal. /<fr. advection, lat. advecto, ~onis