adunător definitie

11 definiții pentru adunător

adunător, ~oare [At: URICARIUL I, 69 / V: (îrg) -iu a, sm / Pl: ~i, ~oare / E: aduna + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care adună (1). 3-4 smf, a (Pex) (Persoană) econoamă. 5 sm Muncitor care adună fânul, cerealele etc. 6 sn Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. 7 sf (Îs) -oare de miere Albină.
ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător.
ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care adună; p. ext. strângător, econom. 2. S. n. Mașină pentru recoltarea cerealelor și a fânului. – Aduna + suf. -ător.
ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care adună. ◊ Fig. Prisăcărița... îi făcea în fiecare luni lăutoare de buruieni alese, ca să nu-l urască adunătoarele de miere. SADOVEANU, P. M. 50.
ADUNĂTÓR, -OÁRE, adunători, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care adună; econom. – Din aduna + suf. -(ă)tor.
adunătór1 adj. m., pl. adunătóri; f. sg. și pl. adunătoáre
adunătór2 (mașină) s. n., pl. adunătoáre
adunătór adj. m., s. m., pl. adunătóri; f. sg. și pl. adunătoáre
ADUNĂTÓR adj. v. econom.
adunător a. și m. care adună.
ADUNĂTOR adj. cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

adunător dex

Intrare: adunător
adunător adjectiv substantiv neutru