adulterín, ~ă smf a [At: COD. PEN. R.P.R. 472 / Pl: ~i, ~e / E: fr adultérin, it adulterino, lat adulterinus] 1-2 (Persoană) născută dintr-un adulter.

ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus.

ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Din fr. adultérin, lat. adulterinus.

ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. Născut dintr-un adulter.

ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Fr. adultérin (lat. lit. adulterinus).

adulterín (născut din adulter) adj. m., pl. adulteríni; f. adulterínă, pl. adulteríne

adulterín adj. m., pl. adulteríni; f. sg. adulterínă, pl. adulteríne

ADULTERÍN adj. v. extraconjugal.

ADULTERÍN, -Ă adj. Născut dintr-un adulter. [< lat. adulterinus, cf. fr. adultérin].

ADULTERÍN, -Ă adj. 1. (despre copii) născut dintr-un adulter. 2. (bot.; despre organe) fals. (< fr. adultérin, lat. adulterinus)

ADULTERÍN ~ă (~i, ~e) Care este născut din adulter. /<fr. adultérin, lat. adulterinus

*adulterín, -ă adj. și s. (lat. adulterinus). Născut din adulterĭu.