adula definitie

12 definiții pentru adula

adula vt [At: TEODOREANU, L. 428 / Pzi: ~léz / E: fr aduler, it adulare, lat adulor, -ori] 1 A manifesta admirație (deosebită) pentru cineva. 2 (Psi) A flata pe cineva. 3 A linguși.
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil). – Din fr. aduler, lat. adulari.
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. (Rar) A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). Curtenii adulau pe monarh.
ADULÁRE, adulări, s. f. Acțiunea de a adula; lingușire josnică.
ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).
adulá (a ~) vb., ind. prez. 3 aduleáză
adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză
ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].
ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)
A ADULÁ ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari
*aduléz v. tr. (lat. adúlor, -ári). Lingușesc.

adula dex

Intrare: adula
adula verb grupa I conjugarea a II-a