Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru aduc╚Ťiune

aduc╚Ťie sf [At: DA / V: (├«nv) ~iune (Pl: ~iuni) / Pl: ~ii[1] / E: lat adductio, -onis, fr adduction] 1 (Teh) Transportare. 2 (Teh) ├Ändreptarea apei c─âtre un anumit loc. 3 (├Äs) Conduct─â de ~ Conduct─â sau canal sub presiune cu nivel liber, care transport─â un lichid de la punctul de captare p├ón─â la cel de distribu╚Ťie. 4 Ansamblu hidrotehnic constituit din astfel de conducte. 5 (├Äs) ~ de ap─â Apeduct. 6 (Atm) Mi╚Öcare efectuat─â de un mu╚Öchi aductor. corectat─â
aduc╚Ťi├║ne sf vz aduc╚Ťie
AD├ÜC╚ÜIE, aduc╚Ťii, s. f. 1. Construc╚Ťie hidrotehnic─â destinat─â transport─ârii unui fluid de la punctul de captare p├ón─â la cel de folosire. 2. Mi╚Öcare efectuat─â de un mu╚Öchi aductor. [Var.: aduc╚Ťiune s. f.] ÔÇô Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.
ADUC╚ÜI├ÜNE s. f. v. aduc╚Ťie.
AD├ÜC╚ÜIE, aduc╚Ťii, s. f. 1. Construc╚Ťie hidrotehnic─â destinat─â transport─ârii unui fluid de la punctul de captare p├ón─â la cel de folosire. 2. Mi╚Öcare efectuat─â de un mu╚Öchi aductor. [Var.: aduc╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Din fr. adduction, lat. adductio, -onis.
ADUC╚ÜI├ÜNE s. f. v. aduc╚Ťie.
AD├ÜC╚ÜIE, aduc╚Ťii, s. f. (Tehn.; ╚Öi ├«n forma aduc╚Ťiune) Faptul de a aduce, de a transporta; aducere, transport. Conduct─â de aduc╚Ťie ÔŚŐ ├Än numeroase ├«ntreprinderi au fost realizate lucr─âri de mecanizare, de ventila╚Ťie ╚Öi aerisire, instala╚Ťii igienico-sanitare, aduc╚Ťiuni de ap─â potabil─â, ap─âr─âtori ╚Öi balustrade de protec╚Ťie. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2687. - Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e. ÔÇô Variant─â: aduc╚Ťi├║ne s. f.
ADUC╚ÜI├ÜNE s. f. V. aduc╚Ťie.
AD├ÜC╚ÜIE, aduc╚Ťii, s. f. (Tehn.) Aducere, transport. ÔŚŐ Aduc╚Ťie de ap─â = apeduct. [Var.: aduc╚Ťi├║ne s. f.] ÔÇô Fr. adduction (lat. lit. adductio, -onis).
ADUC╚ÜI├ÜNE s. f. v. aduc╚Ťie.
ad├║c╚Ťie / aduc╚Ťi├║ne (-╚Ťi-e / -╚Ťi-u-) s. f., art. ad├║c╚Ťia (-╚Ťi-a) / aduc╚Ťi├║nea, g.-d. art. ad├║c╚Ťiei / aduc╚Ťi├║nii; pl. ad├║c╚Ťii / aduc╚Ťi├║ni, art. ad├║c╚Ťiile (-╚Ťi-i-) / aduc╚Ťi├║nile
ad├║c╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. ad├║c╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. ad├║c╚Ťiei; pl. ad├║c╚Ťii, art. ad├║c╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
AD├ÜC╚ÜIE s.f. 1. Transportare, aducere, transport; ac╚Ťiunea de a ├«ndrepta apele c─âtre un anumit loc. ÔŚŐ Aduc╚Ťie de ap─â = apeduct. 2. Ac╚Ťiunea mu╚Öchilor aductori. [Var. aduc╚Ťiune s.f. / cf. fr. adduction, it. adduzione].
ADUC╚ÜI├ÜNE s.f. v. aduc╚Ťie.
ADÚCȚIE s. f. 1. mișcare de apropiere a unui membru de planul de simetrie al corpului. 2. dirijare a apelor către locul de distribuire. (< fr. adduction, lat. adductio)
AD├ÜC╚ÜIE ~i f. 1) tehn. Construc╚Ťie hidrotehnic─â pentru conducerea unui fluid de la locul de colectare p├ón─â la punctul de folosire. ~ de ap─â potabil─â. 2) anat. Mi╚Öcare a unui mu╚Öchi aductor. [G.-D. aduc╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. adduction, lat. aductio, ~onis
*aduc╚Ťi├║ne f. (lat. add├║ctio, -├│nis). Anat. Ac╚Ťiunea mu╚Öchilor aductor─ş. ÔÇô ╚śi -├║c╚Ťie ╚Öi -├║cere.
ADDÚCȚIE (< fr.) s. f. (FIZIOL.) Mișcare efectuată de un mușchi adductor.

Aduc╚Ťiune dex online | sinonim

Aduc╚Ťiune definitie

Intrare: aduc╚Ťie
aduc╚Ťiune
aduc╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e