Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru aduc─âtor

aducător, ~oare [At: LITURGHIE (1702), ap. GCR I 345/32/ V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: aduce + -(a)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aduce. 3 (Îs) ~ aminte Care aduce aminte. 4 (Înv; îe) ~ aminte de rău Răzbunător.
ADUC─éT├ôR, -O├üRE, aduc─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â, lucru etc.) care aduce. ÔÇô Aduce + suf. -─âtor.
ADUC─éT├ôR, -O├üRE, aduc─âtori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â, lucru etc.) care aduce. ÔÇô Aduce + suf. -─âtor.
ADUC─éT├ôR, -O├üRE, aduc─âtori, -oare, adj. (Adesea cu determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) Care aduce; care are proprietatea de a aduce. Maci ro╚Öii aduc─âtori de somn N─âp─âdir─â gr├«nele b─âlaie. BENIUC, V. 75. O, tu Timp aduc─âtor de pace! BENIUC, V. 79. ÔŚŐ (Substantivat) Vei da o chitan╚Ť─â aduc─âtorului acestui pachet.
ADUC─éT├ôR, -O├üRE, aduc─âtori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care aduce. ÔÇô Din aduce + suf. -(─â)tor.
aducătór adj. m., pl. aducătóri; f. sg. și pl. aducătoáre
aducătór adj. m., s. m., pl. aducătóri; f. sg. și pl. aducătoáre
ADUCĂTOÁRE s. v. ghilimele, semnele citării.
ADUCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care aduce ceva. Nori ~ori de ploaie. /a aduce + suf. ~ător
aducător a. și m. care aduce; aducător aminte, care pune iar în minte, comemorativ.
aduc─ât├│r, -o├íre adj. ╚Öi s. Care aduce: aduc─âtoru une─ş scrisor─ş.
aduc─âtoare s. v. GHILIMELE. SEMNELE CIT─éRII.

Aduc─âtor dex online | sinonim

Aduc─âtor definitie

Intrare: aduc─âtor (adj.)
aduc─âtor adjectiv
Intrare: aduc─âtor (s.m.)
aduc─âtor substantiv masculin