adsorbit definitie

2 intrări

11 definiții pentru adsorbit

adsorbí vr [At: DN3/ Pzi: 3 adsoárbe / E: fr adsorber] (D. substanțe) A se produce o adsorbție.
ADSORBÍ, adsórb, vb. IV. 1. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. 2. Tranz. A fixa pe suprafață – Din fr. adsorber (după sorbi).
ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanțe) A se produce o adsorbție. – Din fr. adsorber (după sorbi).
ADSORBÍ, pers. 3 adsoárbe, vb. IV. Refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. – Fr. adsorber.
adsorbí (a ~) (a fixa pe suprafață) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adsórb, imperf. 3 sg. adsorbeá; conj. prez. 3 să adsoárbă
adsorbí vb. v. → sorbi
ADSORBÍ vb. IV. refl. (Despre substanțe) A se fixa pe un alt corp prin adsorbție. [P.i. 3 -soarbe. / < fr. adsorber].
ADSORBÍ vb. refl. (despre substanțe) a se fixa prin adsorbție. (< fr. adsorber)
A ADSORBÍ adsórb tranz. A face să se adsoarbă. /<fr. adsorber
A SE ADSORBÍ pers.3 se adsoárbe intranz. (despre substanțe) A se fixa (de un corp) prin adsorbție. /<fr. adsorber
ADSORBÍT, -Ă, adsorbíți, -te, adj. Care a fost supus procesului de adsorbție. ◊ Substanță adsorbită. (din adsorbi) [folosit în corpul DEX]

adsorbit dex

Intrare: adsorbi
adsorbi verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: adsorbit
adsorbit