adsorbție sf [At: LTR² / Pl: ~ii / E: fr adsorbtion] Fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau unui corp lichid pe suprafața unui corp solid.

ADSÓRBȚIE s. f. Fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid pe suprafața unui corp solid. – Din fr. adsorption.

ADSORBȚÍE s. f. Fixare și acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafața unui corp solid. – Din fr. adsorption.

ADSÓRBȚIE S. f. Fenomen fizico-chimic constînd în fixarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, sub forma unui strat foarte subțire, pe suprafața unui corp solid. – Pronunțat: -ți-e.

ADSORBȚÍE s. f. Fixarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat pe suprafața unui corp solid sau a unui lichid. – Fr. adsorption.

adsórbție (fixare pe suprafață) (-sorb-ți-e) s. f., art. adsórbția (-ți-a), g.-d. art. adsórbției

adsórbție s. f. → sorbție

ADSÓRBȚIE s.f. Proces de fixare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, într-un strat foarte subțire, pe suprafața unui corp solid. [Gen. -iei, var. adsorbțiune s.f. / cf. fr. adsorbtion].

ADSÓRBȚIE s. f. fixare a unei substanțe lichide sau gazoase, într-un strat subțire, pe suprafața unui corp solid. (< fr. adsorption)

ADSÓRBȚIE f. Fixare a moleculelor unui gaz sau al unui lichid pe suprafața unui corp solid. [G.-D. adsorbției; Sil. ad-sorb-ție] /<fr. adsorption