adormitor definitie

12 definiții pentru adormitor

adormitor, ~oare a [At: ISPIRESCU, L. 106/ V: (reg) adur- / Pl: ~i, ~oare / E: adormi + -itor] 1 Care adoarme. 2 Care provoacă somn. 3 (Fig) Plictisitor.
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care provoacă somn, care face ca cineva să adoarmă. V. narcotic. În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106. ◊ (Adverbial) Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce-adormitor sunînd. EMINESCU, O. I 94. ◊ Fig. Plictisitor. Melodie adormitoare.
ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme. ♦ Fig. Plictisitor. – Din adormi + suf. -(i)tor.
adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre
adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre
ADORMITÓR adj., s. v. hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer, soporific.
ADORMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă somn; care adoarme. Un praf ~. /a adormi + suf. ~tor
adormitor a. care adoarme, care aduce somn: cântec adormitor.
adormitór, -oáre adj. Care te adoarme, plăcut: un cîntec adormitor. Fig. Iron. Plicticos: ce discurs adormitor!
adormitor adj., s. v. HIPNOTIC. HIPNOTIZANT. NARCOTIC. SOMNIFER. SOPORIFIC.

adormitor dex

Intrare: adormitor
adormitor adjectiv