adorație sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii[1] / E: fr adoration, lat adoration, -onis] 1-5 Adorare (1-5). corectată

ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.

ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.

ADORÁȚIE s. f. Dragoste nemăsurată; adorare. Iubire dusă pînă la adorație. – Pronunțat: -ți-e.

ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Fr. adoration (lat. lit. adoratio, -onis).

adoráție (-ți-e) s. f., art. adoráția (-ți-a), g.-d. adoráții, art. adoráției

adoráție s. f. (sil. -ți-e), art. adoráția (sil. -ți-a), g.-d. art. adoráției; pl. adoráții

ADORÁȚIE s. 1. cult, idolatrie, venerație. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. adorare, extaz, extaziere. (Stare de ~.)

Adorație ≠ dispreț, ură

ADORÁȚIE s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, venerație pentru o divinitate; adorare. [Gen. -iei, var. adorațiune s.f. / Cf. fr. adoration, it. adorazione, lat. adoratio].

ADORÁȚIE s. f. iubire, admirație nemărginită. ◊ divinizare, venerație. (< fr. adoration, lat. adoratio)

ADORÁȚIE f. 1) v. A ADORA. 2) Iubire nemărginită. 3) Manifestare a încântării și a respectului. [G.-D. adorației; Sil. -ți-e] /<fr. adoration, lat. adoratio, ~onis

adorați(un)e f. 1. fapta de a adora; 2. iubire extremă; 3. manifestarea gingășiei și a respectului.

*adorațiúne f. (lat. adorátio, -ónis). Acțiunea de a adora; iubire extremă. – Și -áție și -áre.

ADORAȚIE s. 1. idolatrie, venerație. (Simte pentru ea o adevărată ~.) 2. adorare, extaz, extaziere. (Stare de ~.)