Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru adolescență

adolescénță sf [At: MACEDONSKI, O. I, 78/ Pl: ~țe / E: fr adolescence] Perioadă din viața omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă Cf tinerețe.
ADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.
ADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.
ADOLESCÉNȚĂ S. f. Vîrsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe.
ADOLESCÉNȚĂ s. f. Vârsta de tranziție dintre copilărie și tinerețe. – Fr. adolescence (lat. lit. adolescentia).
adolescénță s. f., g.-d. art. adolescénței
adolescénță s. f., g.-d. art. adolescénței
ADOLESCÉNȚĂ s.f. Perioadă în viața unui om cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].
ADOLESCÉNȚĂ s. f. perioadă în viața omului între 13 (15) și 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creștere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia)
ADOLESCÉNȚĂ f. Vârstă de trecere de la copilărie la tinerețe (în general, între 14 și 17 ani). [G.-D. adolescenței] /<fr. adolescence, lat. adolescentia
adolescență f. vârstă între copilărie si bărbăție (la bărbat 14 -22 ani, la femee 11-19).
*adolescénță f., pl. e (lat. adolescentia). Vîrsta dintre 16 și 23 de anĭ.
TINEREȚE. Subst. Adolescență, vîrsta adolescenței; tinerețe, junețe (înv.), junie (înv.), majorat, vîrsta majoratului, primăvara vieții, anii tinereții; feciorie, fetie. Adolescent; copil, copilandru, băiat, băietan (reg.), băietănaș (reg.), cotîngan (reg.), puști (fam.), puștan (fam.), puștiulică (dim., fam.); tînăr, tinerel, tineior (rar), fecior, fecioraș (dim.), feciorel, fecioruș, flăcăuan (reg.), flăcăuandru, flăcăiandru, feciorandru (rar, pop.), prașcău (reg., depr.), dîrlău (reg., depr.), hăndrălău (depr.); flăcău, flăcăiaș (dim.), flăcăuș (rar), țîngău (depr.); june (astăzi rar), junel (dim., înv. și reg.), junelaș (rar), junișor (reg.); junior, mînz (fig.). Copilă, adolescentă, copilandră, copiliță (dim.), junioară, fețișoară, fetișcană, puștoaică (fam.), puștancă (fam.), codană, codănică (dim.), pruncă, fetiță, fată, fecioară, feciorea (rar), fată mare, domnișoară, duduie, duducă (reg.). Băiețime, flăcăime; tineret, tinerețe, tinerime, junime (înv.). Adj. Tînăr, tinerel (dim.), tînăruț (reg.), brudiu (reg.), brudnic (reg.), june (astăzi rar), imberb (livr.); tineresc, juvenil, fecioresc, fetesc, feciorelnic. Vb. A fi tînăr, a feciori (rar), a flăcăi (rar), a feti (rar). Adv. Tinerește, flăcăiește, feciorește; de tînăr, din tinerețe; în tinerețe. V. copilărie, timp.

Adolescență dex online | sinonim

Adolescență definitie

Intrare: adolescență
adolescență substantiv feminin