Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru adnota

adnota vt [At: DA ms / Pzi: ~t├ęz / E: lat adnotare, annotare] A face note sau ├«nsemn─âri pe marginea unui text.
ADNOT├ü, adnotez, vb. I. Tranz. A face ├«nsemn─âri pe marginea unui text, care s─â explice, s─â ├«ntregeasc─â textul respectiv. ÔÇô Din lat. adnotare, annotare.
ADNOT├ü, adnotez, vb. I. Tranz. A face ├«nsemn─âri pe marginea unui text, care s─â explice, s─â ├«ntregeasc─â textul respectiv. ÔÇô Din lat. adnotare, annotare.
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face note sau însemnări care să explice sau să întregească, să completeze un text.
ADNOT├ü, adnotez, vb. I. Tranz. A face ├«nsemn─âri care s─â explice, s─â ├«ntregeasc─â un text. ÔÇô Lat. lit. adnotare.
adnotá (a ~) vb., ind. prez. 3 adnoteáză
adnot├í vb., ind. prez. 1 sg. adnot├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. adnote├íz─â
ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)
ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare].
ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare)
A ADNOT├ü ~├ęz tranz. 1) (lucr─âri scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucr─âri scrise) A prezenta succint. /<lat. adnotare, annotare, fr. annoter
*adnot├ęz v. tr. (lat. adn├│to, -├íre. V. notez). ├Änsemn prin note, fac note (une─ş c─âr╚Ť─ş). ÔÇô Rar anotez.
ADNOTA vb. a glosa. (~ un text.)

Adnota dex online | sinonim

Adnota definitie

Intrare: adnota
adnota verb grupa I conjugarea a II-a