adnota vt [At: DA ms / Pzi: ~téz / E: lat adnotare, annotare] A face note sau însemnări pe marginea unui text.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face note sau însemnări care să explice sau să întregească, să completeze un text.

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.

adnotá (a ~) vb., ind. prez. 3 adnoteáză

adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. și pl. adnoteáză

ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)

ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare].

ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare)

A ADNOTÁ ~éz tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /<lat. adnotare, annotare, fr. annoter

*adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez.

ADNOTA vb. a glosa. (~ un text.)