admonesta vt [At: DA ms / Pzi: ~téz / E: fr admonester] 1 A mustra pe cineva. 2 A dojeni aspru (mai ales un subaltern) în calitate oficială.

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (verbal sau în scris) în calitate oficială; a face observații, a dojeni aspru (pe un subaltern).

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.

admonestá (a ~) vb., ind. prez. 3 admonesteáză

admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteáză

ADMONESTÁ vb. v. certa.

A admonesta ≠ a lăuda

ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].

ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester)

A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester

admonestà v. a dojeni aspru (pe un subaltern vinovat).

*admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru.

ADMONESTA vb. a certa, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. și fam.) a beșteli, a muștrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a sudui, (înv. și reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cîrti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. și Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puțui, (Mold.) a șmotri, (Olt. și Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.)