admirabil definitie

14 definiții pentru admirabil

admirábil, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. 117 / Pl: ~i, ~e / E: fr admirable, lat admirabilis] Demn de a fi admirat Si: minunat, excelent, încântător.
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirable.
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Din lat. admirabilis, fr. admirabile.
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -e, adj. Vrednic de a fi admirat, care deșteaptă admirația; minunat, încîntător. Eminescu are versificarea bogată, muzicală, frumoasă, limbă admirabilă și tot atît de admirabile tablouri. GHEREA, ST. CR. I 96.
ADMIRÁBIL, -Ă, admirabili, -le, adj. Vrednic de a fi admirat; minunat, încântător, excelent. – Fr. admirabile (lat. lit. admirabilis).
admirábil adj. m., pl. admirábili; f. admirábilă, pl. admirábile
admirábil adj. m., pl. admirábili; f. sg. admirábilă, pl. admirábile
ADMIRÁBIL adj. deosebit, excelent, încântător, remarcabil. (Un spectacol ~.)
ADMIRÁBIL, -Ă adj. Vrednic de admirat; încântător, minunat. [Cf. fr. admirable, lat. admirabilis].
ADMIRÁBIL, -Ă adj. vrednic de admirat; încântător, minunat. (< fr. admirable, lat. admirabilis)
ADMIRÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este plin de farmec; care este vrednic de admirat; încântător; fermecător; adorabil. /<lat. admirabilis, fr. admirable
admirabil a. demn de admirațiune, minunat. ║ adv. de minune.
*admirábil, -ă adj., (lat. admirabilis). Demn de admirațiune, minunat. Adv. În mod admirabil.
ADMIRABIL adj. deosebit, excelent, încîntător, remarcabil- (Un spectacol ~.)

admirabil dex

Intrare: admirabil
admirabil adjectiv