Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru admira╚Ťie

admira╚Ťie sf [At: MAIORESCU, CR. II, 93 / V: (├«nv) ~iune / Pl: ~ii[1] E: fr admiration, lat admiratio] Sentiment de ├«nc├óntare, stim─â, apreciere fa╚Ť─â de ceva sau de cineva Si: (├«nv) admirare, admirat1. corectat─â
ADMIR├ü╚ÜIE, admira╚Ťii, s. f. Sentiment de ├«nc├óntare, de stim─â, de apreciere etc. fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; admirare. ÔÇô Din fr. admiration, lat. admiratio.
ADMIR├ü╚ÜIE, admira╚Ťii, s. f. Sentiment de ├«nc├óntare, de stim─â, de apreciere etc. fa╚Ť─â de cineva sau de ceva; admirare. ÔÇô Din fr. admiration, lat. admiratio.
ADMIR├ü╚ÜIE, admira╚Ťii, s. f. Sentiment de ├«nc├«ntare; pre╚Ťuire, respect, stim─â (fa╚Ť─â de oameni sau de manifest─ârile lor). Vorbea la tribun─â un t├«n─âr din comitet ╚Öi erai cuprins de admira╚Ťie c─â ╚Ötia lucruri at├«t de noi pentru tine. PAS, Z. 1 317. Am aruncat undi╚Ťile cu un me╚Öte╚Öug care a st├«rnit admira╚Ťia tovar─â╚Öilor mei. SADOVEANU, N. F. 97. ÔÇô Pronun╚Ťat: -╚Ťi-e.
ADMIR├ü╚ÜIE, admira╚Ťii, s. f. Sentiment de ├«nc├óntare, de stim─â etc. fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Fr. admiration (lat. lit. admiratio, -onis).
admir├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. admir├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. admir├í╚Ťiei, pl. admir├í╚Ťii, art. admir├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
admir├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. admir├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. admir├í╚Ťiei; pl. admir├í╚Ťii, art. admir├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
ADMIR├ü╚ÜIE s. pre╚Ťuire, stim─â, (├«nv.) mirare. (~ mea pentru el a r─âmas statornic─â.)
Admira╚Ťie Ôëá dispre╚Ť, repulsie
ADMIR├ü╚ÜIE s.f. Sentiment de pre╚Ťuire f─âr─â rezerve, de apreciere deosebit─â (fa╚Ť─â de cineva sau de ceva). [Var. admira╚Ťiune s.f. / cf. fr. admiration, lat. admiratio].
ADMIR├ü╚ÜIE s. f. sentiment de ├«nc├óntare, de apreciere deosebit─â (fa╚Ť─â de cineva sau de ceva). (< fr. admiration, lat. admiratio)
ADMIR├ü╚ÜIE ~i f. Sentiment de ├«nc├óntare, de ├«nalt─â pre╚Ťuire ╚Öi de respect fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. Cuprins de ~. [G.-D. admira╚Ťiei; Sil. -╚Ťi-e] /<fr. admiration, lat. admiratio, ~onis
admira╚Ťi(un)e f. 1. fapta de a admira, sentiment de pl─âcut─â mirare; 2. obiect de admira╚Ťiune.
*admira╚Ťi├║ne f. (lat. admir├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a admira. ÔÇô ╚śi -a╚Ťie ╚Öi -are.
ADMIRA╚ÜIE s. pre╚Ťuire, stim─â, (├«nv.) mirare. (~ mea pentru el a r─âmas statornic─â.)
ADMIRA╚ÜIE. Subst. Admira╚Ťie, admirare (├«nv.), adora╚Ťie, adorare, sl─âvire (├«nv.), idolatrie (fig.), extaz, venera╚Ťie, venerare (rar). Pream─ârire, sl─âvire, preasl─âvire, glorificare (livr.), zeificare (fig.), idolatrizare, divinizare. Elogiu, elogiere, panegiric, encomion (grecism ├«nv.), apologie, ditiramb (fig.); osanale, aclama╚Ťie, aplaudare, aplauze, ova╚Ťie, urale. Admirator, adorator, idolatru (fig.). Idol (fig.), feti╚Ö (fig.), zeu (fig.). Adj. Admirabil, adorabil, venerabil, respectabil. Minunat, fermec─âtor, ├«nc├«nt─âtor, desf─ât─âtor, mirabil (poetic), splendid, excep╚Ťional, fascinant, fascinator (rar), captivant, seduc─âtor, magnific (livr.), superb, divin (fig.), extraordinar, grandios, m─âre╚Ť. Adorat; preasl─âvit, sl─âvit. Vb. A admira, a adora, a venera, a se extazia, a sl─âvi (├«nv.). A pream─âri, a preasl─âvi (rar), a ridica pe cineva p├«n─â la cer, a ridica ├«n sl─âvi; a glorifica (livr.), a diviniza, a feti╚Öiza (fig.), a zeifica (fig.), a idolatriza (fig.). A fermeca, a se uita la cineva ca la soare (ca la o icoan─â), a se uita la cineva ca la un cire╚Ö copt. A aclama, a ova╚Ťiona, a aplauda. Adv. Admirativ; cu admira╚Ťie, cu venera╚Ťie. V. frumuse╚Ťe, glorie, ostenta╚Ťie, respect, servilism, succes, superlative.

Admira╚Ťie dex online | sinonim

Admira╚Ťie definitie

Intrare: admira╚Ťie
admira╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-e