administrație sf [At: URICARIUL XXIL, 447/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr administration, lat administrativus, rs aдминиcтpaция] 1-2 Administrare (1-2). 3 Totalitatea organelor administrative ale unui stat. 4 Secție a unei instituții, însărcinată cu administrarea acelei instituții. 5 (Îs) ~ de stat Formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale. 6 (Îas) Totalitatea organelor de stat prin care se realizează această activitate. 7 (Îs) Consiliu de ~ Consiliu însărcinat cu conducerea unei întreprinderi sau instituții. 8 Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate, precum și cu probleme referitoare[1] la ordinea interioară a trupelor. 9 Conducerea politică și administrativă a unui stat sau a unei regiuni (ocupate), exercitată de militarii ocupanți. corectată

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții. ◊ Administrație de stat = totalitatea instituțiilor care asigură funcționarea statului. Consiliu de administrație = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituții. Administrație locală = consiliul municipal, orășenesc sau comunal, împreună cu primarul și (sau) prefectul. Administrație militară = parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate; conducere politică și administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii ocupanți. – Din (1) fr. administration, lat. administratio, (2) rus. administrațiia.[1]

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții. ◊ Administrație de stat = a) formă de activitate (executivă și de dispoziție) a statului pentru realizarea funcțiilor sale; b) totalitatea organelor de stat prin care se desfășoară această activitate. Consiliu de administrație = organ colegial însărcinat cu administrarea unei întreprinderi sau a unei instituții. 2. Parte a armatei care se ocupă cu organizarea, întreținerea, completarea și mobilizarea forțelor armate, precum și cu probleme privitoare la ordinea interioară a trupelor. ♦ Conducerea politică-administrativă a unui stat, a unei regiuni etc. (ocupate), exercitată de militarii ocupanți. – Din (1) fr. administration, lat. administratio, (2) rus. administrațiia.

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții. Însărcinată cu administrarea ei. Dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție, participarea efectivă, bazată pe deplina egalitate în drepturi a naționalităților conlocuitoare și a organizațiilor lor democratice, la viața politică – toate acestea caracterizează politica națională a Republicii Populare Romîne. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 139. ◊ Școală de administrație = școală în care se formează cadrele de specialitate în domeniul administrativ. Administrație financiară = instituție de care depindeau, în vechiul regim, percepțiile și care conducea o circumscripție financiară, avînd atribuția de a face încasările și plățile statului. 2. (În regimul capitalist) Consiliu de administrație = comitet (reprezentînd de obicei numai pe marii acționari) însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale pe acțiuni. Marile industrii monopoliste își trimit reprezentanții lor in consiliile de administrație. 3. (Învechit) Diviziune organizatorică în armată, care se ocupa de hrana și îmbrăcămintea trupei. Ofițer de administrație. – Pronunțat: -ți-e.

ADMINISTRÁȚIE, administrații, s. f. 1. Totalitatea organelor administrative ale unui stat; secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții. ◊ (Ieșit din uz) Administrație financiară = instituție care conducea o circumscripție financiară, făcând încasările și plățile statului. Consiliu de administrație = comitet însărcinat cu conducerea unei societăți industriale sau comerciale capitaliste pe acțiuni. 2. (Înv.) Diviziune organizatorică în armată, care se ocupa de hrana și îmbrăcămintea trupei. – (1) Fr. administration (lat. lit. administratio, -onis), (2) rus. administrațija.

administráție (-ți-e) s. f., art. administráția (-ți-a), g.-d. art. administráției; pl. administráții, art. administráțiile (-ți-i-)

administráție s. f. (sil. -ți-e), art. administráția (sil. -ți-a), g.-d. art. administráției; pl. administráții, art. administráțiile (sil. -ți-i-)

ADMINISTRÁȚIE s. 1. administrare, cârmuire, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocârmuire. (Sub ~ lui.) 2. (înv.) calem. (Lucrează în ~.) 3. (MIL.) intendență. (Ofițer de ~.) 4. (FIN.) administrație financiară = percepție, (reg.) perceptorat, (Transilv.) perceptorie.

ADMINISTRÁȚIE s.f. Ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, al unei instituții etc. ◊ Consiliu de administrație = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți pe acțiuni. ♦ Serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor. [Gen. -iei, var. administrațiune s.f. / cf. rus. administrațiia, fr. administration, it. amministrazione, lat. administratio].

ADMINISTRÁȚIE s. f. 1. ansamblul organelor executive și de dispoziție ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituții etc. ◊ consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăți pe acțiuni. 2. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana și îmbrăcămintea trupelor. (< fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administrațiia)

ADMINISTRÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a organelor care administrează un stat. ~ centrală. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituții; direcție; cârmuire. 3) Totalitate a puterilor de guvernământ asupra unui teritoriu fără a avea dreptul de a dispune de acesta. [G.-D. administrației; Sil. -ți-e] /<fr. administration, lat. administratio, ~onis

administrați(un)e f. 1. conducerea afacerilor publice sau particulare; 2. funcționarii însărcinați cu conducerea unui serviciu: administrațiunea poștelor; 3. totalitatea serviciilor publice menite a pune în execuțiune legile și actele guvernului.

*administrațiúne f. (lat. administrátio, -ónis). Acțiunea de a administra, de a mînui averea uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ saŭ unuĭ stat. Ramură a unuĭ serviciŭ public (aceĭa care îngrijește de partea materială: hrană, îmbrăcăminte, edificiĭ, căĭ). Acel serviciŭ al armateĭ care se ocupă de hrană, îmbrăcăminte, contabilitate ș. a.: ofițer de administrațiune. Funcționariĭ administrativĭ: toată administrațiunea. Consiliŭ de administrațiune, ceĭ ce supraveghează aplicarea statutelor și mersu uneĭ societățĭ din care fac parte. – Și -áție.

ADMINISTRAȚIE s. 1. administrare, cîrmuire, conducere, gospodărire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, isprăvnicie, ocîrmuire. (Sub ~ lui.) 2. (înv.) calem. (Lucrează în ~.) 3. (MIL.) intendență. (Ofițer de ~.) 4. administrație financiară = percepție, (reg.) perceptorat, (Transilv.) perceptorie.