Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru adjutant

adjut├ínt sm [At: DA ms / Pl: ~n╚Ťi / E: fr adjutant] 1 sm Ofi╚Ťer ata╚Öat unui comandant sau unui ╚Öef militar, ├«ndeplinind atribu╚Ťii similare unui secretar Si: aghiotant. 2 sm Ofi╚Ťer care face parte dintr-un stat major. 3 sm (Iuz) Grad pentru personalul aviatic corespunz─âtor plutonierului. 4 smf Persoan─â av├ónd gradul de ajutant (1). 5 smf Grad de subofi╚Ťer cu rangul cel mai mare. 6 smf Persoan─â av├ónd acest grad.
ADJUT├üNT1, adjutan╚Ťi, s. m. 1. Ofi╚Ťer ata╚Öat unui comandant sau unui ╚Öef militar ├«ntr-o unitate militar─â, ├«ndeplinind atribu╚Ťii similare unui secretar; ofi╚Ťer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Ie╚Öit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunz─âtor plutonierului; persoan─â av├ónd acest grad. ÔÖŽ Cel mai mare grad de subofi╚Ťer; persoan─â av├ónd acest grad. ÔÇô Din fr. adjudant.[1]
ADJUT├üNT, adjutan╚Ťi, s. m. 1. Ofi╚Ťer ata╚Öat unui comandant sau unui ╚Öef militar ├«ntr-o unitate militar─â, ├«ndeplinind atribu╚Ťii similare unui secretar; ofi╚Ťer care face parte dintr-un stat-major; aghiotant. 2. (Ie╚Öit din uz) Grad pentru personalul aviatic corespunz─âtor plutonierului; persoan─â av├ónd acest grad ÔÖŽ Cel mai mare grad de subofi╚Ťer; persoan─â av├ónd acest grad. ÔÇô Din fr. adjudant.[1]
ADJUT├üNT, adjutan╚Ťi, s. m. 1. Ofi╚Ťer ata╚Öat comandantului unei unit─â╚Ťi militare; ofi╚Ťer f─âc├ónd parte dintr-un stat-major. 2. (Ie╚Öit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunz─âtor plutonierului; persoan─â av├ónd acest grad. ÔÖŽ Cel mai mare grad de subofi╚Ťer; persoan─â av├ónd acest grad. ÔÇô Fr. adjudant.
adjut├ínt s. m., pl. adjut├ín╚Ťi; abr. adj.
!plutoni├ęr-adjut├ínt (-ni-er) s. m., pl. plutoni├ęri-adjut├ín╚Ťi; abr. plt.-adj.
adjut├ínt s. m., pl. adjut├ín╚Ťi
plutoni├ęr adjut├ínt s. m. + adj. (sil. -ni-er)
ADJUTÁNT s. (MIL.) plutonier adjutant.
ADJUT├üNT s.m. Ofi╚Ťer de pe l├óng─â comandantul unei unit─â╚Ťi militare ├«ns─ârcinat cu transmiterea ordinelor ╚Öi conducerea lucr─ârilor de birou; ofi╚Ťer dintr-un stat-major cu diferite sarcini. ÔÖŽ Gradul cel mai ├«nalt de subofi╚Ťer; militar av├ónd acest grad. ÔÖŽ Aghiotant. [< fr. adjutant, cf. lat. adiutans].
ADJUT├üNT s. m. ofi╚Ťer care ├«ndepline╚Öte pe l├óng─â un ╚Öef militar atribu╚Ťii corespunz─âtoare unei func╚Ťii de subofi╚Ťer. (< germ. Adjutant)
adj├║tant (adjut├ín╚Ťi), s. m. Aghiotant. < Fr. adjutant (din sp. ayudante). Sub influen╚Ť─â germ. s-a pronun╚Ťat uneori adiutant. ├Än sec. XIX a fost curent─â var. aghiotant, care reprezint─â pronun╚Ťarea ruseasc─â. A intrat ├«n limb─â la sf├«r╚Öitul sec. XVII (cu forma aiudant).
ADJUT├üNT ~╚Ťi m. Ofi╚Ťer de pe l├óng─â un comandant militar, ├«ns─ârcinat cu transmiterea ordinelor ╚Öi conducerea lucr─ârilor de birou. /<fr. adjudant
adiutant m. ofi╚Ťer sau subofi╚Ťer ├«ns─ârcinat s─â ajute pe un superior, [fr. adjudant, printrÔÇÖun intermediar rusesc (rostit popular aghiotant)].
*adjut├ínt, -─â adj. (lat. adj├║tans, -├íntis, care ajut─â; it. adiutante, fr. adjutant; germ. rus. ad─şutant). Ajut─âtor, care ajut─â cu─şva. S. m. Ofi╚Ťer alipit unu─ş suveran or─ş unu─ş general p. servici─ş personale or─ş p. transmiterea ordinelor. Sergent adjutant, subofi╚Ťer ├«ns─ârcinat cu poli╚Ťia corpulu─ş ├«n timpu serviciulu─ş or─ş afar─â din el (pop. aghiot├ínt, dup─â rus.).

Adjutant dex online | sinonim

Adjutant definitie

Intrare: adjutant
adjutant substantiv masculin
Intrare: plutonier-adjutant
plutonier-adjutant admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: -ni-er-