Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru adjunct

adj├║nct, ~─â [At: (a. 1847) URICARIUL VII, 234/ V: adi├║nct / Pl: ~c╚Ťi, -e/ E: ger Adjunkt, lat adjuntus] 1-2 smf, a (Persoan─â) care face parte din conducerea unei institu╚Ťii, ├«ntreprinderi sau a unui serviciu din interiorul acestora, av├ónd func╚Ťia imediat subordonat─â titularului. 3 smf Ajutor. 4 smf Loc╚Ťiitor.
ADJ├ÜNCT, -─é, adjunc╚Ťi, -te, adj. (Persoan─â) care face parte din conducerea unei institu╚Ťii, a unei ├«ntreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, av├ónd func╚Ťia imediat subordonat─â titularului.- Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.
ADJ├ÜNCT, -─é, adjunc╚Ťi, -te, adj. Care face parte din conducerea unei institu╚Ťii, a unei ├«ntreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, av├ónd func╚Ťia imediat subordonat─â titularului. ÔŚŐ (Substantivat) Adjunctul directorului. ÔÇô Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.
ADJ├ÜNCT, -─é, adjunc╚Ťi, -te, adj. (De obicei pe l├«ng─â nume care arat─â o func╚Ťie public─â) Care face parte din conducerea unei institu╚Ťii sau a unui serviciu, av├«nd func╚Ťia imediat subordonat─â titularului. Director adjunct. ÔŚŐ Pentru a asigura o conducere deosebit de calificat─â a muncii de propagand─â, comitetul de partid... a organizat seminarii... cu primii-secretari ╚Öi cu secretarii-adjunc╚Ťi ai comitetelor de partid raionale ╚Öi or─â╚Öene╚Öti, care conduc sec╚Ťiile de propagand─â ╚Öi agita╚Ťie. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2576.
ADJ├ÜNCT, -─é, adjunc╚Ťi, -te, adj. Care face parte din conducerea unei institu╚Ťii sau a unui serviciu, av├ónd func╚Ťia imediat subordonat─â titularului. ÔÇô Germ. Adjunkt (lat. lit. adjunctus).
adj├║nct adj. m., s. m., pl. adj├║nc╚Ťi; adj. f., s. f. adj├║nct─â (-junc-t─â), pl. adj├║ncte; abr. adj.
adj├║nct adj. m., s. m., pl. adj├║nc╚Ťi; f. sg. adj├║nct─â (sil. -junc-), pl. adj├║ncte
ADJÚNCT s. v. secund.
ADJUNCT, -─é adj. (adesea s.m.) Cu func╚Ťie imediat subordonat─â unui ╚Öef, unui conduc─âtor de institu╚Ťie etc. [Var. adiunct, -─â adj. / < lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint].
ADJ├ÜNCT, -─é s. m. f., adj. (persoan─â) cu func╚Ťie imediat subordonat─â unui conduc─âtor de institu╚Ťie etc. (< germ. Adjunkt, lat. adiunctus)
adj├║nct (adj├║nct─â), adj. ÔÇô Care face parte din conducerea unei institu╚Ťii, av├«nd func╚Ťia imediat subordonat─â titularului. < Lat. adiunctum (sec. XIX). ├Än Bucov. s-a pronun╚Ťat o vreme adiunct, sub influen╚Ťa pronun╚Ť─ârii germ.
ADJ├ÜNCT ~t─â (~╚Ťi, ~te) ╚Öi substantival Care are func╚Ťia imediat subordonat─â conduc─âtorului unei institu╚Ťii. Director ~. /<lat. adjunctus
adjunct a. ajutor (├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune); director adjunct.
*adj├║nct, -─â adj. (lat. adjunctus, alipit). Alipit ca ajutor: func╚Ťionar adjunct. S. m. Titlu oficial al c─âpitanilor ╚Öi ma─şor─şlor de intenden╚Ť─â (germ. rus. ad─şunkt). V. ata╚Öat.
ADJUNCT s. (MAR.) secund. (~ comandantului unei nave.)

Adjunct dex online | sinonim

Adjunct definitie

Intrare: adjunct (adj.)
adjunct adjectiv
Intrare: adjunct (s.m.)
adjunct substantiv masculin