adjectivá vtr [At: DEX2/ Pzi: -vez / E: adjectiv] (Grm) 1-2 A (se) transforma în adjectiv (1) Si: a (se) adjectiviza (1-2).

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.; rar) A (se) adjectiviza. – Din adjectiv.

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv.

ADJECTIVÁ, adjectivez, vb. I. Refl. și tranz. (Gram.) A (se) transforma în adjectiv; a (se) adjectiviza. – Din adjectiv. – ajectiváre s. f.; adjectivát, -ă adj.

adjectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 adjectiveáză

adjectivá vb., ind. prez. 1 sg. adjectivéz, 3 sg. și pl. adjectiveáză

ADJECTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) adjectiviza.

ADJECTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza. (< fr. adjectiver)

A ADJECTIVÁ ~éz tranz. A face să se adjectiveze. /Din adjectiv

A SE ADJECTIVÁ se ~eáză intranz. A transforma în adjectiv. /Din adjectiv