adiționa vt [At: DA ms / P: ~ți-o- / Pzi: ~néz / E: fr aditionner, it addizionare] 1 (Mat) A aduna. 2 A adăuga. 3 (Fig) A strânge.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. A aduna, a adăuga. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionner.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.; rar) A aduna. – Pronunțat: -ți-o-.

ADIȚIONÁ, adiționez, vb. I. Tranz. (Aritm.) A aduna. [Pr.: -ți-o-] – Fr. additionner.

adiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 adiționeáză

adiționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. adiționéz, 3 sg. și pl. adiționeáză

ADIȚIONÁ vb. v. aduna, totaliza.

ADIȚIONÁ vb. I. tr. (Rar) A aduna. [Pron. -ți-o-. / < fr. additionner].

ADIȚIONÁ vb. tr. a aduna. (< fr. additionner)

A ADIȚIONÁ ~éz tranz. mat. rar A supune unei operații de adunare; a aduna; a suma. /<fr. additionner

adiționà v. a face adițiunea.

*adiționéz v. tr. (d. adițiune; fr. additionner). Aritm. Adun.

adiționa vb. v. ADUNA. TOTALIZA.