Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru adeveritor

adeveritor, ~oare [At: HEM 335 / Pl: ~i, ~oare / E: adeveri + -tor] 1 a Care adevere╚Öte. 2 (Jur; ├«nv; Mun; ├«s) Boier ~ Boier care avea ├«ns─ârcinarea de a verifica la fa╚Ťa locului delimitarea averilor imobile din mediul rural sau urban.
ADEVERIT├ôR, -O├üRE, adeveritori, -oare, adj. Care adevere╚Öte. ÔÇô Adeveri + suf. -tor.
ADEVERIT├ôR, -O├üRE, adeveritori, -oare, adj. Care adevere╚Öte. ÔÇô Adeveri + suf. -tor.
ADEVERITÓR, -OÁRE, adeveritori, -oare, adj. (Învechit) Care dovedește, care face dovada, care adeverește. Certificat adeveritor.
ADEVERIT├ôR, -O├üRE, adeveritori, -oare, adj. Care adevere╚Öte. ÔÇô Din adeveri + suf. -(i)tor.
adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. și pl. adeveritoáre
adeveritór adj. m., pl. adeveritóri; f. sg. și pl. adeveritoáre
ADEVERITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care adeverește ceva. /a adeveri + suf. ~tor
adeveritor a. care adeverește.
adeveritór, -oáre adj. Care adeverește. V. jurător.

Adeveritor dex online | sinonim

Adeveritor definitie

Intrare: adeveritor
adeveritor adjectiv