Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru adev─âra

adev─âr├í vtr [At: N. TEST. (1648), ap. HEM 320 / Pzi: -r├ęz / E: adev─âr] (├Änv) 1-2 A (se) adeveri (1-2).
adever├ş vtr [At: (a. 1622) ap. HEM 331 / Pzi: ~resc / E: adev─âr] 1-2 A (se) confirma exactitatea, juste╚Ťea unui fapt, a unei afirma╚Ťii etc. Si: (├«nv) adev─âra (1). 3-4 A (se) dovedi conform cu adev─ârul Si: (├«nv) adeveri (2). 5-6 (├Änv) A (se) ├«ncredin╚Ťa, a (se) convinge.
ADEVĂRÁ vb. I v. adeveri.
ADEVER├Ź, adeveresc, vb. IV Tranz. ╚Öi refl. A (se) confirma, a (se) sus╚Ťine, a (se) ├«nt─âri juste╚Ťea, exactitatea unui fapt sau a unei afirma╚Ťii. ÔÖŽ A (se) dovedi ca adev─ârat. [Var.: (reg.) adev─âr├í vb. I] ÔÇô Din adev─âr.
ADEVĂRÁ vb. I v. adeveri.
ADEVER├Ź, adeveresc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) confirma, a (se) sus╚Ťine, a (se) ├«nt─âri juste╚Ťea, exactitatea unui fapt sau a unei afirma╚Ťii. ÔÖŽ A (se) dovedi ca adev─ârat. [Var.: adev─âr├í vb. I] ÔÇô Din adev─âr.
ADEVĂRÁ vb. I v. adeveri.
ADEVER├Ź, adeveresc, vb. IV. 1. Tranz. A confirma juste╚Ťea, exactitatea unui fapt. Certificat adeverind absolvirea unei ╚Öcoli. E lucru adeverit c─â... ÔÖŽ A ├«nt─âri, a sus╚Ťine. Adeverir─â cu to╚Ťii jalba ce un medelnicer, ╚śtefanache, dedese la Poart─â ├«n contra domnului. B─éLCESCU, O. I 71. 2. Refl. A se dovedi ca adev─ârat, a se confirma; a se ├«mplini, a se realiza. Ce mai zici? Adeveritu-s-au vorbele mele? CREANG─é, P. 229. Pove╚Ötile din ziua de ast─âzi s-adeveresc c├«teodat─â. ALECSANDRI, T. 1433. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi popular) adev─âr├í, adeverez (TEODORESCU. P.P. 100, TEODORESCU, P. P. 81), vb. I.
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
ADEVER├Ź, adeveresc, vb. IV. Tranz. A confirma juste╚Ťea, exactitatea unui fapt. ÔÖŽ A ├«nt─âri, a sus╚Ťine. Adeverir─â cu to╚Ťii jalba (B─éLCESCU). ÔÖŽ Refl. A se dovedi ca adev─ârat, a se confirma; a se realiza. [Var.: adev─âr├í vb. I] ÔÇô Din adev─âr.
adever├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. adever├ęsc, imperf. 3 sg. adevere├í; conj. prez. 3 s─â adevere├ísc─â
adever├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. adever├ęsc, imperf. 3 sg. adevere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. adevere├ísc─â
ADEVER├Ź vb. 1. v. confirma. 2. a se confirma, a se ├«mplini, a se ├«ndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~ ├«ntocmai.) 3. a verifica. (Realit─â╚Ťi pe care ╚Ötiin╚Ťa le ~.)
ADEVER├Ź vb. v. angaja, asigura, f─âg─âdui, ├«ncredin╚Ťa, ├«ndatora, ├«ns─ârcina, obliga, promite.
A adeveri Ôëá a infirma
adev─âr├í (-ver├ęz, -├ít), vb. A confirma, a sus╚Ťine, a ├«nt─âri juste╚Ťea unui fapt. ÔÇô Var. adeveri. < Lat. *addever─üre, cf. it. avverare, fr. av├ęrer, sp. averar. Var. este ast─âzi forma cea mai curent─â. Der. adev─ârat, adj. (conform cu adev─ârul, autentic, veritabil); adeverin╚Ť─â, s. f. (adev─âr, dovad─â); adeveritor, adj. (care adevere╚Öte); adeveritor, s. m. (├«n dreptul vechi, 12 boieri desemna╚Ťi s─â cerceteze ╚Öi s─â judece orice pricin─â la care se consider─â necesar─â o examinare de exper╚Ťi); neadev─ârat, adj. (fals, mincinos).
A ADEVER├Ź ~├ęsc tranz. (fapte, afirma╚Ťii, ipoteze etc.) A sus╚Ťine ca fiind autentic; a confirma; a corobora. /Din adev─âr
adeveri v. 1. a afirma, a constata; 2. a confirma, a verifica.
adever├ęsc v. tr. (din adev─âr sa┼ş din ma─ş vech─şu adeverez, din care a r─âmas az─ş numa─ş adj. adev─ârat). Dovedesc ca adev─ârat: a adeverit c─â e a╚Öa, ╚Ötirea sÔÇÖa adeverit. Vech─ş. Asigur, promit: le adeverea c─â se va face catolic, numa─ş s─â-l primeasc─â s─â le fie cra─ş (Nec.). V. refl. M─â ├«ncredin╚Ťez, m─â asigur: mÔÇÖam adeverit c─â nu spunea cu direptate (Dos.). M─â oblig: se adeveri cu jur─âm├«nt c─â nu se va m─ârita (Moxa).
adever├ęz, a -─âr├í v. tr. (lat. ad-de-verare, d. v├ęrum, adev─âr). Vech─ş Adeveresc. M─ârturisesc adev─âru. ÔÇô ├Än Serbia ad─âv─ârez, a -├í.
adeveri vb. v. ANGAJA. ASIGURA. FĂGĂDUI. ÎNCREDINȚA. ÎNDATORA. ÎNSĂRCINA. OBLIGA. PROMITE.
ADEVERI vb. 1. a ar─âta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a ├«nt─âri, a m─ârturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a sus╚Ťine, (livr.) a corobora, (├«nv. ╚Öi reg.) a prob─âlui, (├«nv.) a ├«ncredin╚Ťa, a m─ârturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 2. a se confirma, a se ├«mplini, a se ├«ndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au ~.) 3. a verifica. (Realit─â╚Ťi pe care ╚Ötiin╚Ťa le ~.)

Adev─âra dex online | sinonim

Adev─âra definitie

Intrare: adeveri
adev─âra verb grupa I conjugarea a II-a
adeveri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a