Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

34 defini╚Ťii pentru adev─âr

adev─âr [At: CORESI, ap. HEM 318 / V: (├«nv) ~var─â sf / Pl: ~uri / E: lat ad + de + verum] 1 av (├Änv) (Cu) adev─ârat. 2 av (Ave; ├«nv) Adev─ârat. 3 i (├Änv) Amin. 4 a (├Änv) Adev─ârat. 5 av (├Änv; cu prep ÔÇ×├«nÔÇŁ, ÔÇ×├«ntruÔÇŁ, ÔÇ×deÔÇŁ, ÔÇ×cuÔÇŁ) ├«ntr-adev─âr. 6 sn Ceea ce corespunde realit─â╚Ťii Si: (├«nv) adev─ârare, adev─âr─âtat, adevericiune, adeverin╚Ť─â (1), adeveritur─â. 7 sm Ceea ce este real, existent. 8 sn Ceea ce este drept, exact.
ADEVß║«R, adev─âruri, s. n. 1. Concordan╚Ť─â ├«ntre cuno╚Ötin╚Ťele noastre ╚Öi realitatea obiectiv─â; oglindire fidel─â a realit─â╚Ťii obiective ├«n g├óndire; ceea ce corespunde realit─â╚Ťii, ceea ce exist─â sau s-a ├«nt├ómplat ├«n realitate. ÔŚŐ Adev─âr obiectiv = con╚Ťinutul obiectiv al reprezent─ârilor omului, care corespunde realit─â╚Ťii, lumii obiective, independent de subiectul cunosc─âtor. Adev─âr relativ = reflectare just─â, ├«ns─â aproximativ─â, limitat─â a realit─â╚Ťii. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntr-adev─âr sau ├«n adev─âr = corespunz─âtor realit─â╚Ťii, ├«n realitate, de fapt. ÔÖŽ Con╚Ötiin╚Ťa absolut─â a autenticit─â╚Ťii ╚Öi valabilit─â╚Ťii con╚Ťinutului credin╚Ťei religioase; realitatea spiritual─â ca subiect al revela╚Ťiei ╚Öi obiect al credin╚Ťei. 2. Juste╚Ťe, exactitate. ÔÇô Lat. ad + de + verum.
ADEVß║«R, adev─âruri, s. n. 1. Concordan╚Ť─â ├«ntre cuno╚Ötin╚Ťele noastre ╚Öi realitatea obiectiv─â; oglindire fidel─â a realit─â╚Ťii ├«n g├óndire; ceea ce corespunde realit─â╚Ťii, ceea ce exist─â sau s-a ├«nt├ómplat ├«n realitate. ÔŚŐ Adev─âr obiectiv = con╚Ťinutul obiectiv al reprezent─ârilor omului, care corespunde realit─â╚Ťii, lumii obiective, independent de subiectul cunosc─âtor. Adev─âr relativ = reflectare just─â, ├«ns─â aproximativ─â, limitat─â a realit─â╚Ťii. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntr-adev─âr sau ├«n adev─âr = ├«n realitate, de fapt. 2. Juste╚Ťe, exactitate. Viitorul a confirmat adev─ârul calculelor sale. ÔÇô Lat. ad + de + verum.
ADEVß║«R, adev─âruri, s. n. 1. (├Än opozi╚Ťie cu eroare) Concordan╚Ť─â des─âv├«r╚Öit─â, confirmat─â de practic─â, ├«ntre percep╚Ťiile noastre ╚Öi natura obiectiv─â a lucrurilor percepute; cuno╚Ötin╚Ť─â autentic─â despre realitatea obiectiv─â, reprezent├«nd o reflectare just─â a acesteia. Antitezele dintre adev─âr ╚Öi eroare, bine ╚Öi r─âu, identitate ╚Öi diversitate, necesitate ╚Öi ├«nt├«mplare, pe care vechea metafizic─â, ├«nc─â r─âsp├«ndit─â, nu le-a ├«nvins, nu mai impresioneaz─â pe nimeni, c─âci acum se ╚Ötie c─â aceste antiteze nu au dec├«t o valabilitate relativ─â, c─â ceea ce a fost recunoscut acum ca adev─ârat are latura sa gre╚Öit─â, azi ascuns─â, dar care se va ivi mai t├«rziu, ├«ntocmai cum ceea ce a fost recunoscut acum ca gre╚Öit are ╚Öi latura sa adev─ârat─â, ├«n virtutea c─âreia a putut s─â treac─â p├«n─â acum drept adev─âr. MARX-ENGELS, O. A. II 353. ÔŚŐ Adev─âr obiectiv = con╚Ťinutul obiectiv al reprezent─ârilor omului, care corespunde realit─â╚Ťii, lumii obiective ╚Öi este independent de con╚Ötiin╚Ťa omului. Afirma╚Ťia ╚Ötiin╚Ťelor naturii c─â p─âm├«ntul a existat ├«naintea omenirii este un adev─âr obiectiv. LENIN, MAT. EMP. 131. Adev─âr relativ = adev─âr admis de ╚Ötiin╚Ť─â ├«ntr-o anumit─â etap─â istoric─â, care urmeaz─â a fi dezvoltat, verificat ╚Öi precizat ╚Öi care constituie o treapt─â ├«n cucerirea adev─ârului absolut. Pentru materialismul dialectic nu exist─â o linie de demarca╚Ťie de netrecut ├«ntre adev─ârul relativ ╚Öi cel absolut. LENIN, MAT. EMP. 145. Adev─âr absolut = adev─âr alc─âtuit din suma adev─ârurilor relative, care nu poate fi dezmin╚Ťit ├«n viitor, care reprezint─â cunoa╚Öterea complet─â, sub toate aspectele, a lumii obiective ╚Öi de care omenirea se apropie din ce ├«n ce mai mult. Prin natura ei, g├«ndirea omeneasc─â e, prin urmare, ├«n stare s─â ne dea ╚Öi ne d─â adev─ârul absolut, care se alc─âtuie╚Öte din suma adev─ârurilor relative. Fiecare treapt─â a dezvolt─ârii ╚Ötiin╚Ťei adaug─â noi gr─âun╚Ťe Ia aceast─â sum─â a adev─ârului absolut, limitele fiec─ârui postulat ╚Ötiin╚Ťific fiind totodat─â relative, ╚Öi anume c├«nd l─ârgite, c├«nd ├«ngustate de ulterioara sporire a cuno╚Ötin╚Ťelor. LENIN, MAT. EMP. 144. 2. (De obicei ├«n opozi╚Ťie cu minciun─â) Ceea ce corespunde realit─â╚Ťii, ceea ce ├«n fapt este adev─ârat. ├Än toate adev─ârurile vie╚Ťii, ├«n tot ce e fream─ât puternic ╚Öi nou, R─âzbate, str─âbate m─âre╚Ťul ecou Al zilei m─âre╚Ťe, ce-n veci nu va trece: Noiembrie ╚Öapte din ╚Öaptesprezece! DE╚śLIU, G. 46. Adev─ârul... nu-i dec├«t unul, dar dumneata nu-l pricepi. SADOVEANU, N. F. 46. Ne-am jucat de-a ┬źadev─ârul ╚Öi minciuna┬╗ ╚Öi, c├«nd mi-a venit mie r├«ndul, i-am spus c─â-i ur├«t─â ╚Öi frumoas─â; treaba ei dac-o luat pe ┬źur├«t─â┬╗ drept adev─âr ╚Öi pe ┬źfrumoas─â┬╗ drept minciun─â. HOGA╚ś, H. 86. Se da de ceasul mor╚Ťii c─â nu putea descoperi adev─ârul. ISPIRESCU, L. 21. ÔŚŐ (├«nt─ârit prin ┬źadev─ârat┬╗) Nu umblau cu vicle╚Öuguri... Rosteau adev─ârul adev─ârat. PAS, L. I 111. Adev─ârul adev─ârat e c─â are dou─â mari sl─âbiciuni. CAMIL PETRESCU, T. II 74. ÔÖŽ Loc. adv. ├Äntr-adev─âr sau ├«n adev─âr = ├«n realitate, de fapt. ├Äntr-adev─âr, bunicule... acuma mi-am adus aminte care-i lucrul cel mai bun pe lume. SADOVEANU, N. F. 30. M─â uit... ├«n adev─âr, la c├«╚Ťiva pa╚Öi ├«naintea calului, z─âresc o mog├«ldea╚Ť─â mic─â, s─ârind ╚Öi ╚Ťop─âind. CARAGIALE, O. I 334. (├Änvechit) Cu adev─âr = cu adev─ârat. I─ânache V─âc─ârescu fu cu adev─âr un om ├«n veci memorabil. ODOBESCU, S. I 327. 3. (├Än opozi╚Ťie cu inexactitate) Juste╚Ťe, exactitate. Fenomenele... s─â confirmeze adev─ârul calculelor sale. B─éLCESCU, O. II 10.
ADEVß║«R, adev─âruri, s. n. 1. (├Än opozi╚Ťie cu eroare) Concordan╚Ť─â des─âv├ór╚Öit─â, confirmat─â de practic─â, ├«ntre percep╚Ťiile noastre ╚Öi natura obiectiv─â a lucrurilor percepute; cuno╚Ötin╚Ť─â autentic─â despre realitatea obiectiv─â, reprezent├ónd a reflectare just─â a acesteia. ÔŚŐ Adev─âr obiectiv = con╚Ťinutul obiectiv al reprezent─ârilor omului, care corespunde realit─â╚Ťii, lumii obiective, ╚Öi este independent de con╚Ötiin╚Ťa omului. Adev─âr relativ = adev─âr obiectiv condi╚Ťionat istorice╚Öte, susceptibil ├«n permenen╚Ť─â de transform─âri ╚Öi perfec╚Ťion─âri. Adev─âr absolut = suma adev─ârurilor relative privite ├«n devenirea lor infinit─â. 2. (├Än opozi╚Ťie cu minciun─â) Ceea ce corespunde realit─â╚Ťii, ceea ce exist─â sau s-a ├«nt├ómplat ├«n realitate. ÔŚŐ Loc. adv. ├Äntr-adev─âr sau ├«n adev─âr = ├«n realitate, de fapt. 3. (├Än opozi╚Ťie cu inexactitate) Juste╚Ťe, exactitate. Viitorul a confirmat adev─ârul calculelor sale. ÔÇô Lat. ad + de + verum.
adevắr s. n., pl. adevắruri
în adevắr v. într-adevắr
într-adevắr/(pop.) în adevắr loc. adv.
adev─âr s. n., pl. adev─âruri
în adevăr loc. adv.
ADEV─éR s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (No╚Ťiunea de ~.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate, (├«nv.) veritate. (Exist─â mult ~ ├«n acest roman.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, juste╚Ťe. (S-a confirmat ~ul celor spuse de el.)
Adev─âr Ôëá eroare, minciun─â, fals, falsitate, neadev─âr
adev─âr (adevß║»ruri), s. n. Concordan╚Ť─â ├«ntre cuno╚Ötin╚Ťele noastre ╚Öi realitatea obiectiv─â, veridicitate. ÔÇô Mr. (aver). < Lat. v─ôrum, probabil ├«ntr-un compus de tipul *ad de v─ôrum (Philippide, Principii, 96; DAR); cf. it. davvero (< *de ad v─ôrum), sp. de veras. Pu╚Öcariu 24 (╚Öi REW 9262, Scriban) indic─â *ad ad v─ôrum, care de asemenea ar fi posibil. Candrea se g├«nde╚Öte la o forma╚Ťiune postverbal─â, plec├«nd de la *addev─ôr─üre; iar Pascu, I, 183, presupune direct un lat. *addeverum pu╚Ťin probabil; ambele solu╚Ťii fuseser─â indicate de Candrea, ├ël├ęments, 169. La origine, adev─âr a fost un adv., folosit ╚Öi ca adj., uz care s-a p─âstrat p├«n─â ├«n sec. XVII; atuncea adev─âr afla-ne-vom boga╚Ťi (Coresi) (uz adv.), fa╚Ť─â de ├«nchin─âtorii cei adeveri (Varlaam) (uz adj.). ├Än limba actual─â, uzul adj. nu este posibil. Ca adv., se p─âstreaz─â numai ├«n expresia sacr─â adev─âr zic vou─â. Cuv. mr. provine dintr-un lat. ad verum. ÔÇô Der. neadev─âr, s. n. (minciun─â). Cf. adev─âra.
ADEV─éR ~uri n. 1) Ceea ce corespunde realit─â╚Ťii. A spune ~ul. ÔŚŐ ├Äntr-adev─âr sau ├«n ~ de fapt; ├«n realitate. 2) filoz. Reflectare fidel─â a realit─â╚Ťii obiective ├«n con╚Ötiin╚Ťa omului. ÔŚŐ ~ obiectiv reflectare a realit─â╚Ťii existente, independent de con╚Ötiin╚Ťa omului. ~ relativ reflectare just─â, dar limitat─â, aproximativ─â a realit─â╚Ťii. /<lat. ad de verum
ADEV─éR adj. ╚Öi adv. 1. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu adev─ârat, ├«ntr-adev─âr. A: Dumnedz─âu miluia╚Öte ╚Öi ne sp─âsea╚Öte adev─âr. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adev─âr, ╚Öi noi oameni s├«ntem ╚Öi am putut ╚Öi gre╚Öi. N TEST. (1648); cf. VCC, 286. 2. Adj. (Mold., Cri╚Ö.) Adev─ârat. A: Pentru pl├«ns..., carea iaste... f─âc─âtoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. ÔŚŐ (Substantival) Am m─ârturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. ÔŚŐ Loc. adv. Cu adevar─â, De adevar─â, ├Äntr-adevar─â = cu adev─ârat, ├«ntr-adev─âr. Cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu e╚Öti adev─âru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII, 59r. Etimologie: ad + de + verum. Cf. a╚Öa╚Öi (2), bizuit; fire╚Ö (2), prisne (2).
adev─âr n. 1. caracterul lucrului adev─ârat; 2. ├«nsu╚Ö lucrul adev─ârat, principiu sigur; ├«ntrÔÇÖadev─âr, ├«n realitate; 3. imita╚Ťiune exact─â, expresiunea fidel─â a naturei (├«ntrÔÇÖun tablou). [Lat. AD DE VERUM].
2) adevß║»r, -├ír─â adj., pl. er─ş, ere (lat. ad-ad-verus, d. verus, adev─ârat. V. v─âr). Vech─ş Adev─ârat. Adv. Adev─ârat, ├«n adev─âr.[1]
1) adevß║»r n., pl. ur─ş (d. adev─âr 2). Calitatea lucrulu─ş adev─ârat, realitate. Principi┼ş, axiom─â, maxim─â: adev─ârur─ş matematice. Sinceritate: a vorbi cu accentu adev─ârulu─ş. Pict. ╚Öi sculpt. Expresiune fidel─â a naturi─ş: e adev─âr ├«n acest cap. ÔÇô ├«n adev─âr, ├«ntrÔÇÖadev─âr, ├«n realitate, adev─ârat, chear cum este. ÔÇô Vech─ş -ar─â, f. pl. ere (ca var─â, vere, fem. d. v─âr). ╚Öi de-adev─âr (ea dift.) pl. ur─ş. ├Än vest ad─âv─âr.
ADEV─éR s. 1. (FILOZ.) real, realitate. (No╚Ťiunea de ~.) 2. realitate, veridicitate, (livr.) veracitate, (├«nv.) veritate. (~ unei opere literare.) 3. autenticitate, exactitate, exactitudine, juste╚Ťe. (S-a confirmat ~ celor spuse de el.)
ADEV─éR. Subst. Adev─âr, adev─ârul-adev─ârat, veritate (rar), veridicitate, veracitate (livr.); verosimilitate (rar), verosimilitudine (rar), autenticitate, certitudine, realitate, dreptate, valabilitate, validitate, existen╚Ť─â obiectiv─â, lucru real, stare de fapt, realitate; exactitate, precizie, obiectivitate, impar╚Ťialitate, nep─ârtinire (pop.), dreptate, juste╚Ťe, echitate; cinste, corectitudine, onestitate, probitate (livr.). Axiom─â; truism (livr.). Adj. Adev─ârat, veridic; veritabil, autentic; real, obiectiv; valabil, valid; natural, firesc, nefalsificat, exact, precis, infailibil; just, drept, corect, onest, prob (livr.), cinstit, impar╚Ťial, nep─ârtinitor (pop.), obiectiv, echitabil; indiscutabil, net─âg─âduit, indubitabil (fran╚Ťuzism), cert, ne├«ndoios, ne├«ndoielnic, sigur; verosimil, plauzibil, admisibil, posibil. Vb. A fi adev─ârat, a corespunde cu adev─ârul; a fi real, a fi valabil. A se confirma, a se adeveri, a se dovedi adev─ârat. A descoperi (a afla) adev─ârul, a dezv─âlui adev─ârul, a da de adev─âr; a stabili adev─ârul, a desp─âr╚Ťi apele de uscat; a privi adev─ârul ├«n fa╚Ť─â, a spune verde ├«n ochi (├«n fa╚Ť─â); a fi de partea adev─ârului, a se apropia de adev─âr. A demonstra, a adeveri, a dovedi, a proba, a confirma, a recunoa╚Öte, a considera valabil. Adv. ├Äntr-adev─âr, ├«n adev─âr, desigur, cu adev─ârat, ├«n realitate, de fapt, de bun─â seam─â, pe bun─â dreptate, ├«n fapt; (├«n mod) just; conform adev─ârului; f─âr─â ├«ndoial─â, ne├«ndoielnic, ne├«ndoios, f─âr─â discu╚Ťie, incontestabil, indiscutabil; precis, ├«n mod precis, negre╚Öit. V. aforism, certitudine, cinste, dreptate, sinceritate.
cinematogr├íf-adev─âr s. n. (cinem.) ÔŚŐ ÔÇ×De cur├ónd, cei mai de seam─â reprezentan╚Ťi ai cinematografului-adev─âr s-au ├«nt├ólnit la Lyon, pentru a dezbate problemele acestei at├ót de interesante ╚Öi rodnice tendin╚Ťe ap─ârute ├«n mi╚Öcarea cinematografic─â ├«n ultimii ani, cinematografie ce caut─â s─â ├«mp─ârt─â╚Öeasc─â adev─ârul.ÔÇŁ Cont. 12 V 63 p. 5. ÔŚŐ ÔÇ×Filmul ┬źCazul S┬╗ [...] dezvolt─â cu mijloacele ┬źcinematografului-adev─âr┬╗ firul unei anchete sociale.ÔÇŁ Sc. 16 VII 66 p. 4 (din cinematograf + adev─âr, dup─â fr. cin├ę-v├ęrit├ę)
ADEV─éRUL LITERAR ╚śI ARTISTIC, supliment s─âpt─âm├«nal al ziarului ÔÇ×Adev─ârulÔÇŁ, ap─ârut la Bucure╚Öti, ├«ntre anii 1920 ╚Öi 1939. Continuator al programului suplimentelor anterioare.
AMICUS PLATO, SED MAGIS AMICA VERITAS (lat.) prieten mi-e Platon, dar mai prieten adev─ârul ÔÇô Filozoful alexandrin Ammonios Saccas, parafrazeaz─â ├«n ÔÇ×Via╚Ťa lui AristotelÔÇŁ, un text din cartea I a ÔÇ×Eticii nicomachiceÔÇŁ a acestuia: A pune adev─ârul mai presus de prietenia sau stima pentru un maestru.
IN VINO VERITAS (lat.) adev─ârul este ├«n vin ÔÇô Pliniu cel B─âtr├ón, ÔÇ×Naturalis historiaÔÇŁ, 14, 141. Dup─â c├óteva pahare de vin, omul, devenit expansiv, este mai pu╚Ťin discret ca de obicei, ╚Öi-╚Öi dezv─âluie g├ónduri (adev─âruri) pe care nu are curajul s─â le spun─â c├ónd este treaz.
RIDENTEM DICERE VERUM (lat.) s─â spui adev─ârul r├óz├ónd ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, I, 1, 24.
RIEN NÔÇÖEST BEAU QUE LE VRAI (fr.) nimic nu e frumos ca adev─ârul ÔÇô Boileau, ÔÇ×├ëp├«tresÔÇŁ, IX, 43.
TRUTH HAS A QUIET BREAST (engl.) adev─ârul are inim─â lini╚Ötit─â ÔÇô Shakespeare, ÔÇ×Richard IIIÔÇŁ, act. I, scena 3. Cel ce are cugetul curat nu are a se teme de nimic.
VERITAS ODIUM PARIT (lat.) adev─ârul st├órne╚Öte ur─â ÔÇô Teren╚Ťiu, ÔÇ×AndriaÔÇŁ, act 1, scena 1.
VERITAS SIMPLEX ORATIO (lat.) adev─ârul se roste╚Öte simplu ÔÇô Seneca, ÔÇ×Epistulae as LucilliumÔÇŁ, 49, 12.
VERITAS TEMPORIS FILIA DICITUR (lat.) adev─ârul este numit odrasla timpului ÔÇô Gellius, ÔÇ×Noctes AtticaeÔÇŁ, 12, 11, 7.
VITAM IMPENDERE VERO (lat.) a-╚Öi primejdui via╚Ťa de dragul adev─ârului ÔÇô Iuvenal, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, IV, 91: ÔÇ×Nec civis erat qui... vitam impendere veroÔÇŁ (ÔÇ×╚śi nu era cet─â╚Ťean care... s─â-╚Öi fi primejduit via╚Ťa de dragul adev─âruluiÔÇŁ). Repro╚Ö adresat consulului Vibius Crispus, care se temea de m├ónia ├«mp─âratului Domi╚Ťian. Vitam impendere vero a fost deviza lui J.-J. Rousseau.
ZWISCHEN UNS SEI WAHRHEIT (germ.) ├«ntre noi fie adev─ârul ÔÇô Goethe, ÔÇ×Iphigenia auf TaurisÔÇŁ, act III, scena 1.
adev─âr, adev─âruri s. n. 1. Concordan╚Ť─â ├«ntre cuno╚Ötin╚Ťele noastre ╚Öi realitatea obiectiv─â; oglindire fidel─â a realit─â╚Ťii obiective ├«n g├óndirea noastr─â; ceea ce exist─â ╚Öi s-a ├«nt├ómplat ├«n realitate, ceea ce corespunde realit─â╚Ťii ╚Öi poate fi verificat prin sim╚Ťuri. 2. No╚Ťiune religioas─â care exprim─â realitatea divin─â, existen╚Ťa personal─â a lui Dumnezeu, care este adev─ârul absolut. Adev─ârul revelat este acceptat prin credin╚Ť─â, este m├óntuitor ╚Öi se descoper─â ├«n persoana lui Iisus Hristos ╚Öi ├«n ├«nv─â╚Ť─âturile evangheliei Sale. ÔÇ×Eu sunt calea, adev─ârul ╚Öi via╚ŤaÔÇŁ (Ioan, 14, 6). ÔÇô Din lat. ad + de +verum.
ÎNTR-ADEVẮR loc. adv. În realitate, de fapt. [Var.: în adevăr loc. adv.]

Adev─âr dex online | sinonim

Adev─âr definitie

Intrare: adev─âr
adev─âr substantiv neutru