ademenitor definitie

17 definiții pentru ademenitor

ademenitor, ~oare a [At: BELDIMAN, O. 21 / V: (reg) -minitor, ~oare / Pl: ~i, ~oare / E: ademeni + -tor] 1 Care ademenește (1) Si: atrăgător, ispititor, tentant. 2 Care ademenește (2) Si: amăgitor, înșelător.
adimenitor, ~oare a vz ademenitor
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oare adj.] – Ademeni + suf. -tor.
ADIMENITÓR, -OÁRE adj. v. ademenitor.
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj., adv. Care ademenește; amăgitor, seducător, ispititor. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Ademeni + suf. -tor.
ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor.
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj. Care seduce (prin farmecul său), care farmecă, atrage (de obicei pentru a avea un profit personal). Perspectiva carierei de profesor îi păru mult mai ademenitoare. C. PETRESCU, R. DR. 57. Începu să-i vorbească cu niște graiuri mieroase și ademenitoare. ISPIRESCU, L. 261. ◊ (Adverbial) S-a învîrtit și Harapul, rînjind ademenitor, prin saloane, cu o tavă de argint, pe care se aflau țigări. PAS, L. I 106.
ADIMENITÓR, -OÁRE adj. v. ademenitor.
ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor.
ADIMENITÓR, -OÁRE, adj. v. ademenitor.
ademenitór adj. m., pl. ademenitóri; f. sg. și pl. ademenitoáre
ademenitór adj. m., pl. ademenitóri; f. sg. și pl. ademenitoáre
ADEMENITÓR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~oare.) 2. s., adj. v. seducător.
Ademenitor ≠ dezgustător, repugnant, repulsiv, respingător, scârbos
ADEMENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ademenește; care atrage; care farmecă. Propunere ~oare. /a ademeni + suf. ~tor
ademenitor a. care ademenește: atrăgător, amăgitor.
ADEMENITOR adj., s. 1. adj. atrăgător, ispititor, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. s., adj. amăgitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)

ademenitor dex

Intrare: ademenitor
ademenitor adjectiv
adimenitor