adagiu definitie

14 definiții pentru adagiu

adágiu sn [At: CANTEMIR, HR 88/3 / Pl: ~ii și (înv) -giuri / E: lat adagium] (Liv) Aforism.
ADÁGIU, adagii, s. n. Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.
ADÁGIU, adagii, s. n. (Livr.) Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage.
ADÁGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. V. proverb. Oare crezi că tot ce zboară – Cum zice un adagiu – se mănîncă? TOPÎRCEANU, B. 90.
ADÁGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. – Lat. lit. adagium (fr. adage).
adágiu (maximă) [giu pron. gĭu] s. n., art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (-gi-i-)
adágiu (dicton) s. n. [-giu pron. -giu], art. adágiul; pl. adágii, art. adágiile (sil. -gi-i-)
ADÁGIU s. v. aforism, cugetare, dicton, maximă, sentință.
ADÁGIU s.n. Maximă, sentință, aforism. [Pron. -giu. / < lat. adagium, cf. fr. adage, it. adaggio].
ADÁGIU s. n. maximă, sentință, aforism, apoftegmă, dicton. (< lat. adagium)
adagiu n. maximă veche.
*adágiŭ n. (lat. adagium). Zicătoare, locuțiune. De ex.: Nicĭ pe dracu să-l vezĭ, nicĭ cruce să-țĭ facĭ.
adagiu s. v. AFORISM. CUGETARE. DICTON. MAXIMĂ. SENTINȚĂ.
adagiu v. maximă.

adagiu dex

Intrare: adagiu
adagiu substantiv neutru
  • pronunție: -giu pr. -gĭu