adăposti definitie

13 definiții pentru adăposti

adăpostí [At: CORESI, ap. GCR I, 9/32 / Pzi: ~tesc și (înv) adăpostez / E: adăpost] 1-2 vtr A (se) pune într-un loc ferit. 3 vr A-și găsi un refugiu Si: a se pripăși (1).
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-și găsi refugiu, a se pripăși. – Din adăpost.
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. 1. Tranz. A duce, a pune, a ține la adăpost. V. găzdui. Am chemat alți oaspeți... Și i-am adăpostit în casă. BENIUC, V. 140. N-avea destule grajduri... unde să-și adăpostească atîta sumedenie de vite. ISPIRESCU, U. 41. Frate Pepelea, n-am unde să te adăpostesc. ALECSANDRI, T. I 449. ◊ Fig. O firmă... lipită pe geamul unei căsuțe vestește că stația balneară adăpostește între zidurile ei un ceasornicar. IBRĂILEANU, A. 37. 2. Refl. A se așeza într-un loc ferit, a-și găsi refugiu, adăpost. În fîn... o mulțime de șerpi se adăpostiseră peste iarnă. RETEGANUL, P. I 3. [Oamenii] în timpii perioadei glaciare a Europei se adăposteau în peșterile de la Madeleine. ODOBESCU, S. III 79. ◊ Fig. Cîteva căsuțe albe se adăpostesc la umbra brazilor cari le-au văzut înălțîndu-se. RUSSO, O. 105.
ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ține la adăpost. ♦ Refl. A se așeza, a se ascunde într-un loc ferit. – Din adăpost.
adăpostí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 să adăposteáscă
adăpostí vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 sg. și pl. adăposteáscă
ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)
A ADĂPOSTÍ ~ésc tranz. (ființe) A face să se adăpostească; a pripăși; a oploși. /Din adăpost
A SE ADĂPOSTÍ mă ~ésc intranz. A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși. /Din adăpost
adăpostì v. 1. a pune la adăpost, la loc sigur; 2. a găsi adăpost, a scăpa.
adăpostésc v. tr. (d. adăpost). Pun la adăpost. V. refl. Mă pun la adăpost. – Vechĭ -ez. V. acĭuĭez și olejesc 1.
ADĂPOSTI vb. 1. a găzdui, a primi, (pop.) a pripăși, a sălășlui, (reg.) a sălăși, (prin Bucov.) a încortela, (prin Ban. și Transilv.) a sălui, (înv.) a conăci, a făgădui, a sălășui. (L-a ~ cu bucurie în casa lui.) 2. (pop.) a se sălășlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă).

adăposti dex

Intrare: adăposti
adăposti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pos-ti