acvilón sns [At: NEGRUZZI, S. II, 15 / E: fr aquilon] (Îvr) Vânt de nord.

ACVILÓN s. n. Vânt de miazănoapte; crivăț. – Din fr. aquilon, lat. aquilo, -onis.

ACVILÓN s. n. Vânt de miazănoapte; crivăț. – Din fr. aquilon, lat. aquilo, -onis.

ACVILÓN s. n. (Rar) Vânt de miazănoapte; crivăț. – Fr. aquilon (lat. lit. aquilo, -onis).

acvilón s. n.

acvilón s. n.

ACVILÓN s. v. crivăț.

ACVILÓN s.n. Vânt de miazănoapte. [< fr. aquilon].

ACVILÓN s. n. vânt de miazănoapte, rece și violent. (< fr. aquilon, lat. aquilo)

acvilon m. vântul numit obișnuit crivăț: din văi cu turbăciune acvilonul se ridică NEGR.

acvilon s. v. CRIVĂȚ.