ácvílă sf [At: ALEXANDRESCU, M. 161 / V: (îrg) aceră, aciră / Pl: ~le / E: lat aquila] 1 (Orn) Pasăre răpitoare mare, de zi, cu ciocul încovoiat la vârf, cu gheare puternice și aripi lungi și ascuțite. Si: pajură (Aquila). 2 (Fig) Stemă în formă de acvilă (1).

ÁCVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

ÁCVILĂ, acvile, s. f. 1. Gen de păsări răpitoare de zi, mari, din familia acvilidelor, cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf, colțul gurii ajungând sub ochi, cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite; pajură, aceră (Aquila). 2. Stemă reprezentând o acvilă (1); pajură. – Din lat. aquila, it. aquila.

ÁCVILĂ, acvile, s. f. (Poetic) Vultur. [Un vînător] surprinse... Sihastrul cuib al acvilei auguste. TOMA, C. V. 294. ◊ Stemă reprezentînd un vultur; pajură. Acvila romană. ◊ Pe antice monumente am văzut ades sculptate Acvila... zimbrul. ALEXANDRESCU, P. 165.

ÁCVILĂ, acvile, s. f. Nume dat mai multor specii de păsări răpitoare din familia acvilidelor, cu cioc puternic și încovoiat, cu gheare puternice și cu aripile lungi și ascuțite. ♦ Stemă reprezentând o acvilă; pajură. – Lat. lit. aquila (it. aquila).

ácvilă s. f., g.-d. art. ácvilei; pl. ácvile

ácvilă s. f., g.-d. art. ácvilei; pl. ácvile

ÁCVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysætos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripțor. (Un steag cu ~ imperială.)

ÁCVILĂ s.f. Specie de vultur. ♦ Stemă reprezentând un vultur; pajură. [< lat. aquila].

ÁCVILĂ s. f. pasăre răpitoare de zi, cu cioc și cu aripi puternice; pajură. (< lat., it. aquila)

ÁCVILĂ ~e f. Pasăre răpitoare, de talie mare, cu gheare lungi și ascuțite, cioc puternic și încovoiat la vârf, răspândită în regiuni montane; pajură. [G.-D. acvilei] /<lat. aquila

acvilă f. 1. vultur mare numit popular pajeră: acvila reprezentă vechea marcă a Munteniei; 2. steag legionar, stindard: acvila romană.

ACVILĂ s. 1. (ORNIT.; Aquila chrysaëtos) iepurar, pajură, (reg.) aciră, hoală, ortan, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică. 2. (ORNIT.; Aquila heliaca) pajură. 3. pajură, (reg.) zgripțor. (Un steag cu ~ imperială.)

ácvilă, acvile s. f. (În sintagma) Acvilă cruciată = vulturul cu crucea în cioc, care a figurat pe stemele tuturor domnitorilor din Țara Românească și din Moldova, din Principate și din România până în 1947, când a fost înlocuită de regimul comunist cu un alt semn heraldic. Simbol al originii latine a românilor și al străvechii lor religii creștine. – Din lat. aquila.