Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru acuzator

acuzator, ~oare smf a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr accusateur] (Persoan─â) care acuz─â.
ACUZAT├ôR, -O├üRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care acuz─â, care ├«nvinuie╚Öte. ÔŚŐ Acuzator public = persoan─â ├«ns─ârcinat─â ├«n ├«mprejur─âri excep╚Ťionale cu urm─ârirea, trimiterea ├«n judecat─â ╚Öi sus╚Ťinerea ├«nvinuirii ├«n fa╚Ťa instan╚Ťei ├«n anumite cauze penale. ÔÇô Din fr. accusateur.
ACUZAT├ôR, -O├üRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care acuz─â, care ├«nvinuie╚Öte. ÔŚŐ Acuzator public = persoan─â ├«ns─ârcinat─â, ├«n ├«mprejur─âri excep╚Ťionale, cu urm─ârirea, trimiterea ├«n judecat─â ╚Öi sus╚Ťinerea ├«nvinuirii ├«n fa╚Ťa instan╚Ťei ├«n anumite cauze penale. ÔÇô Din fr. accusateur.
ACUZAT├ôR, -O├üRE, acuzatori, -oare, adj. (Uneori substantivat) (Persoan─â) care acuz─â, care ├«nvinuie╚Öte. Procesul ceferi╚Ötilor, la care conduc─âtorii luptelor de la Grivi╚Ťa s-au transformat din acuza╚Ťi ├«n acuzatori ├«mpotriva guvernului terorist de atunci ╚Öi ├«mpotriva regimului reac╚Ťionar pe care ├«l reprezenta, a avut un r─âsunet interna╚Ťional ├«n cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 17. ÔŚŐ Acuzator public = magistrat care sus╚Ťine acuzarea ├«ntr-un proces penal. V. procuror.
ACUZAT├ôR, -O├üRE, acuzatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care acuz─â, care ├«nvinuie╚Öte. ÔŚŐ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care sus╚Ťine acuzarea ├«ntr-un proces penal. ÔÇô Dup─â fr. accusateur.
acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. acuzatoáre
acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; f. sg. și pl. acuzatoáre
ACUZATÓR s., adj. 1. s. v. procuror. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Faptă ~oare.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)
ACUZAT├ôR, -O├üRE adj., s.m. ╚Öi f. (Cel) care acuz─â. ÔŚŐ Acuzator public = magistrat care sus╚Ťine acuzarea ├«ntr-un proces penal. [Cf. fr. accusateur].
ACUZAT├ôR, -O├üRE adj., s. m. f. (cel) care acuz─â. ÔÖŽ ~ public = (├«n unele state) procuror (2) ├«n procesele criminale. (< fr. accusateur)
ACUZAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) ╚Öi substantival Care acuz─â; care ├«nvinuie╚Öte. ÔŚŐ ~ public persoan─â care sus╚Ťine ├«nvinuirea ├«n procesele penale. /<fr. accusateur
acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș.
*acuzatór, -oáre adj. Care acuză.
ACUZATOR s., adj. 1. s. (JUR.; ├«n unele ╚Ť─âri) procuror, (├«nv.) minister public. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Fapt─â ~.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)

Acuzator dex online | sinonim

Acuzator definitie

Intrare: acuzator (adj.)
acuzator adjectiv
Intrare: acuzator (s.m.)
acuzator substantiv masculin