Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru acuz─â

acuza vt [At: SAHIA, N. 68 / Pzi: ac├║z / E: fr accuser, lat accusare] 1 A formula o pl├óngere (injusti╚Ťie) ├«mpotriva cuiva Si: a inculpa, a ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi, a p├ór├« (4). 2 (Frm) A face evident Si: a ar─âta, a v─âdi, a manifesta (1).
ac├║z─â sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: acuza] (Liv) Acuzare (2).
ACUZ├ü, ac├║z, vb. I. Tranz. 1. A ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi; a imputa. 2. A ar─âta, a v─âdi, a manifesta o reac╚Ťie. ÔÇô Din fr. accuser, lat. accusare.
AC├ÜZ─é, acuze, s. f. Acuzare. ÔÇô Din acuza (derivat regresiv).
ACUZ├ü, ac├║z, vb. I. Tranz. 1. A ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi. 2. (Fran╚Ťuzism) A ar─âta, a v─âdi, a manifesta. ÔÇô Din fr. accuser, lat. accusare.
AC├ÜZ─é, acuze, s. f. (Livr.) Acuzare. ÔÇô Din acuza (derivat regresiv).
ACUZ├ü, acuz, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗ sau de propozi╚Ťii completive indirecte) A imputa cuiva o gre╚Öeal─â, un delict, o crim─â; a ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi. A fost acuzat de crim─â. ÔŚŐ De la 1866 ╚Öi p├«n─â ast─âzi n-a fost afacere, n-a fost r─âscump─ârare, n-a fost concesie ╚Öi ├«ntreprindere mai ├«nsemnat─â ├«n care glasul public s─â nu acuze pe rege c─â ╚Öi-a b─âgat m├«inile pretutindeni ╚Öi c─â le-a scos ├«ntotdeauna pline cu ac╚Ťiuni ╚Öi cu aur, pentru el sau pentru proteja╚Ťii lui. LIT. ANTIMONARHIC─é 168. ÔŚŐ Absol. Faptele acuz─â.
ACUZ├ü, ac├║z, vb. I. Tranz. A imputa cuiva o gre╚Öeal─â, un delict, o crim─â etc; a ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi.- Fr. accuser (lat. lit. accusare).
acuzá (a ~) vb., ind. prez. 3 acúză
ac├║z─â s. f., g.-d. art. ac├║zei; pl. ac├║ze
acuzá vb., ind. prez. 1 sg. acúz, 3 sg. și pl. acúză
ac├║z─â s. f., g.-d. art. ac├║zei; pl. ac├║ze
ACUZ├ü vb. 1. a (se) ├«nvinov─â╚Ťi, a (se) ├«nvinui, (livr.) a (se) culpabiliza, a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) b─ânui, (├«nv.) a (se) jelui, a (se) prih─âni, a (se) vinov─â╚Ťi, a (se) vinui. (Se ~ unul pe cel─âlalt.) 2. (JUR.) a inculpa, (livr.) a incrimina. (├Äl ~ de omor.)
ACUZÁ vb. v. arăta, manifesta, vădi.
AC├ÜZ─é s. v. acuzare, acuza╚Ťie, ├«nvinov─â╚Ťire, ├«nvinuire.
A acuza Ôëá a ├«ndrept─â╚Ťi, a justifica, a dezvinov─â╚Ťi, a disculpa
ACUZ├ü vb. I. tr. 1. A ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi; a imputa. ÔÖŽ (Jur.) A imputa cuiva un delict, o crim─â. 2. (Rar) A ar─âta, a v─âdi, a dovedi, a manifesta. [< fr. accuser, cf. it., lat. accusare].
ACÚZĂ s.f. (Jur.; liv.) Învinuire, acuzare. [< acuza, cf. it. accusa].
ACUZ├ü vb. tr. 1. a ├«nvinui, a ├«nvinov─â╚Ťi; a incrimina. ÔŚŐ (jur.) a imputa cuiva un delict, o crim─â. 2. a ar─âta, a v─âdi, a dovedi; a manifesta. (< fr. accusare)
ACÚZĂ s. f. acuzare. (< it. accusa)
A ACUZ├ü ac├║z tranz. (persoane) A considera vinovat; a ├«nvinui; a ├«nvinov─â╚Ťi. ~ de furt. /<fr. accuser, lat. accusare
acuz├á v. 1. a declara culpabil, a ├«nvinov─â╚Ťi; 2. a p├ór├«, a trage ├«n judecat─â; 3. (vorbind de lucruri) a servi de dovad─â: aceste fapte ├«l acuz─â; 4. fig. a imputa ├«n genere: nu acuza soarta.
*ac├║z, a -├í v. tr. (lat. ac-cusare, d. ad, la, ╚Öi causa, cauz─â, proces. V. s-cuz). ├Änvinov─â╚Ťesc, p├«r─âsc: ├«l acuza de furt. Fig. Tr─âdez, da┼ş de gol: faptele-l acuza┼ş.
ACUZA vb. 1. a (se) ├«nvinov─â╚Ťi, a (se) ├«nvinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) b─ânui, (├«nv.) a (se) jelui, a(se) prih─âni, a( se) vinov─â╚Ťi, a (se) vinui. (Se ~ unul pe cel─âlalt.) 2. (JUR.) a inculpa, (livr.) a incrimina. (├Äl ~ de omor.)
acuza vb. v. AR─éTA. MANIFESTA. V─éDI.
acuză s. v. ACUZARE. ACUZAȚIE. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE.
QUI ACCUSARE VOLUNT, PROBATIONES HABERE DEBENT (lat.) cei ce vor s─â acuze trebuie s─â aib─â dovezi ÔÇô Veche maxim─â de drept, care oblig─â pe acuzator s─â prezinte dovezile vinov─â╚Ťiei acuzatului.

Acuz─â dex online | sinonim

Acuz─â definitie

Intrare: acuz─â
acuz─â substantiv feminin
Intrare: acuza
acuza verb conjugarea I grupa I