Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru acultura╚Ťie

acultura╚Ťie sf [At: DEX2 / E: fr acculturation] Preluare de c─âtre o comunitate a unor elemente de cultur─â sau a ├«ntregii culturi a altei comunit─â╚Ťi aflate pe o treapt─â superioar─â de dezvoltare.
ACULTUR├ü╚ÜIE s. f. Preluare de c─âtre o comunitate a unor elemente de cultur─â material─â ╚Öi spiritual─â sau a ├«ntregii culturi a altei comunit─â╚Ťi aflate pe o treapt─â superioar─â de dezvoltare. ÔÇô Din fr. acculturation.
ACULTUR├ü╚ÜIE s. f. Preluare de c─âtre o comunitate a unor elemente de cultur─â material─â ╚Öi spiritual─â sau a ├«ntregii culturi a unei comunit─â╚Ťi aflate pe o treapt─â superioar─â de dezvoltare. ÔÇô Din fr. acculturation.
acultur├í╚Ťie (-╚Ťi-e) s. f., art. acultur├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. acultur├í╚Ťii, art. acultur├í╚Ťiei
acultur├í╚Ťie s. f. (sil. -╚Ťi-e), art. acultur├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. acultur├í╚Ťiei; pl. acultur├í╚Ťii
ACULTURÁȚIE s.f. Ansamblul transformărilor care au loc într-un grup social (privind felul de a munci și gândi, de a se comporta și judeca etc.) ca urmare a unui contact permanent cu un alt grup social mai mare. [Gen. -iei. / < engl. acculturation].
ACULTURÁȚIE s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. (< fr., engl. acculturation)
ACULTURÁȚIE ~i f. Totalitate a transformărilor culturale pe care le suferă un grup social în contact cu altul mai mare. /< engl. acculturation, germ. Akkulturation

Acultura╚Ťie dex online | sinonim

Acultura╚Ťie definitie

Intrare: acultura╚Ťie
acultura╚Ťie