actor definitie

38 definiții pentru actor

actór sn [At: ALECSANDRI, T. 1398 / V: (îvr) actior, aftior, aftor, ahtor / Pl: ~i / E: fr acteur, lat actor] Persoană care interpretează diferite roluri în piese de teatru sau în filme Si: artist.
aftór sm vz actor
ACTÓR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var: (înv.) aftór s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor.
AFTÓR s. m. v. actor.
ACTÓR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru, în filme etc. [Var.: (înv.) aftór s. m.] – Din fr. acteur, lat. actor.
ACTÓR, actori, s. m. Profesionist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. Partidul Muncitoresc Romîn și guvernul țării au încredințat actorului importantul rol de a educa masele. Luptînd pentru o artă adevărată, bogată în conținut, în idei și desăvîrșită în formă, actorul a devenit astăzi un «inginer al sufletului omenesc». SCÎNTEIA, 1952, nr. 2529. ◊ Fig. Mătușa mea Leona părea că nu mai are absolut nici un interes pentru întîmplările zilei și pentru actorii principali care luaseră parte la săvîrșirea lor. SADOVEANU, N. F. 160. – Accentuat și: (nerecomandabil) áctor. – Variantă: (învechit) aftór (ALECSANDRI, T. 1398) s. m.
AFTÓR S. m. v. actor.
ACTÓR, actori, s. m. Artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. [Var.: (înv.) aftór s. m.] – Fr. acteur (lat. lit. actor, -oris).
AFTÓR s. m. v. actor.
actór s. m., pl. actóri
actór s. m., pl. actóri
ACTÓR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.)
ACTÓR s.m. Persoană (de obicei profesionistă) care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. V. artist. [< fr. acteur, cf. lat. actor].
ACTÓR s. m. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. (< fr. acteur, lat. actor)
actór (actóri), s. m. – Artist de teatru, film etc. < Fr. acteur. – Der. actoricesc, adj. (care se referă la actori); actorie, s. f. (profesiunea de actor); actriță, s. f., după fr. actrice.
ACTÓR ~i m. Persoană care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. ~ de comedie. /<fr. acteur, lat. actor
actor m. 1. cel ce joacă un rol într’o piesă de teatru; 2. cel ce iea parte la un eveniment.
*actór m. (fr. acteur, d. lat. áctor, -óris. Cp. cu dóctor. V. acțiune). Artist care joacă pe scenă. Fig. Cel ce joacă un rol într’un eveniment. – Vulg. afteór (eo dift.), d. rus. aktérŭ, pop. ahteór.
*autór, -oáre s. (fr. auteur, d. lat. auctor). Creator, făcător: Dumnezeŭ e autoru lumiĭ. Făptuitor: autoru uneĭ crime. Scriitor de cărțĭ. Cartea unuĭ autor: a studia un autor. – Vechĭ aftór (saŭ áftor?), după rus. ávtor.
ACTOR s. artist, interpret, (rar) teatralist. (~ de comedie.)
ACTOR. Subst. Actor, actoraș (dim., depr.); artist, interpret; actriță, actoriță (înv.), artistă; cabotin, păpușar (fig.). Actor de teatru; actor de cinema. Prolog (la romani), tragedian, tragic (rar). Comic, comedian (înv.), comediant (înv.), histrion (ant.). Gagist (ieșit din uz). Figurant, statist (înv. și reg.). Protagonist. Vedetă, stea (fig.), divă (adesea glumeț sau ir.), star; primamorez, june-prim. Arlechin, colombină; baladin (franțuzism înv.), saltimbanc, pehlivan (înv.), clovn, bufon, paiață, marion (la romani), măscărici. Scamator, iluzionist, prestidigitator, boscar (reg.). Jongler. Păpușar. Mim, pantomim. Actorie. Figurație. Adj. Actoricesc, de actor. Vb. A fi actor, a juca (a face) teatru, a juca pe scenă, a juca într-o piesă, a interpreta un rol, a avea un rol principal, a face figurație. V. artă, artist, cinematografie, dramaturgie, teatru.
actór-cântăréț s. m. Actor care, în timpul unei reprezentații, cântă din gură sau la un instrument ◊ „În activitatea teatrului există căutări [...] spre o formare mai complexă a unui actor-cântăreț sau cântăreț-actor, spre profesionalizarea interpreților.” Sc. 31 VII 66 p. 4. ◊ „În interpretarea artiștilor argentinieni «Scara de mătase» s-a derulat într-un diapazon ce oscila între suavitate și candoare, cu o frapantă galerie de actori-cântăreți capabili de reflecții pătrunzătoare asupra psihologiei personajelor.” Cont. 2 VII 73 p. 11 (din actor + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)
actór-dansatór-cântăréț s. m. Artist care în timpul unei reprezentații dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total ◊ „Echipa formată din interpreți – toți – «totali» se mișcă ca un mecanism superb, din care iese din când în când [...] R.M., actor-dansator-cântăreț [...]” Cont. 18 VII 69 p. 5. ◊ „Excelenta coregrafie a spectacolului era pusă în valoare de o echipă foarte bună de actori-dansatori-cântăreți.R.lit. 29 II 74 p. 28 (din actor + dansator + cântăreț; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 333)
actór-diréctor-animatór s. m. Persoană care deține tripla calitate de actor, director și animator de teatru ◊ „José Maria Flotas a debutat ca regizor la Barcelona [...] Am descoperit cu plăcere rolul de actor-director-animator – mărturisește José Maria Flotas [...]” R.lit. 5 IV 84 p. 22 (din actor + director + animator)
actór-mânuitór s. m. Artist specializat în mânuirea păpușilor (în special la teatrele pentru copii) ◊ „În toate cele trei spectacole, actorii-mânuitori ai teatrului au demonstrat o mare putere de dăruire, pasiune și energie.” Sc. 16 V 73 p. 6. ◊ „Curs seral de inițiere în Arta actorului-mânuitor.I.B. 11 I 74 p. 3. ◊ „La unele reprezentații își dau concursul 25 de actori-mânuitori; una din piese este prezentată de un singur mânuitor de marionete”. R.l. 31 III 79 p. 6; v. și I.B. 12 I 76 p. 5 (din actor + mânuitor)
actór-prezentatór s. m. Artist (profesionist) care face comperajul la un spectacol, la televiziune etc. ◊ „Nu știm sub imperiul cărei magii, actorii-prezentatori [...] își pierd în fața camerelor de televiziune orice urmă de umor și spontaneitate.” R.l. f.z. IX 66 p. 2.; v. și Cont. 29 VII 67 p. 4 (din actor + prezentator)
actór-regízor s. m. Persoană care deține dubla calitate de actor și regizor ◊ „Am asistat [...] la premiera mondială a documentarului de lung-metraj Marlene, dedicat Marlenei Dietrich de către actorul-regizor Maximillian Schell [...]” R.lit. 22 III 84 p. 24 (din actor + regizor)
actór-scriitór, actríță-scriitoáre s. m. f. Actor autor de literatură ◊ „Actorul-cititor ca și actorul-scriitor sunt, așadar, creații ale literaturii, ale marilor sentimente.” R.lit. 29 III 73 p. 2. ◊ „Piesa cu acest titlu, de actorul-scriitor A. L., seamănă mult cu «Hotelul Astenicilor».” Cont. 20 VII 73 p. 4. ◊ „În vârstă de 54 de ani, actrița-scriitoare vădește în cartea ei aceeași «clasă» ca și în existența ei cinematografică și teatrală.” R.lit. 15 II 79 p. 23 (din actor + scriitor, actriță + scriitoare)
actór-vedétă s. m. Actor dramatic de mare vogă ◊ „Actorii din institut, actorii-vedetă ai școlii pot arăta exact că sunt un real talent.” Sc. 22 XI 64 p. 4. ◊ „Personajul principal, actorul-vedetă C.B., este victima și autorul propriei sale degradări morale.” R.lit. 23 V 73 p. 9; v. și Cont. 16 VII 71 p. 9 (din actor + vedetă)
cântăréț-actór s. m. 1966 Cântăreț cu calități scenice v. actor-cântăreț (din cântăreț + actor; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 326)
copíl-actór s. m. Copil care joacă un rol într-un spectacol ◊ „Copii-actori au apărut la fereastra televizorului rostindu-și replicile.” Mag. 12 XI 66 p. 1; v. și Cont. 15 I 79 p. 4 (din copil + actor)
diréctor-actór s. m. Director de teatru și în același timp actor ◊ „Directorul-actor K.E. și tânărul regizor principal K.K. împreună cu toți membrii trupei, moșesc cu râvnă la nașterea dramaturgiei maghiare contemporane.” Cont. 28 VII 67 p. 4. ◊ „Ziceam amândoi că un director-actor poate fi tentat să-și croiască repertoriul pe talia proprie și de aceea ați hotărât să vă refuzați acestor ispite.” Cinema 4/74 p. 13 (din director + actor)
dramatúrg-actór s. m. Dramaturg care este în același timp actor ◊ „O piesă istorică și un dramaturg-actor.Mag. 29 X 66 p. 5 (din dramaturg + actor)
mașiníst-actór s. m. Mașinist la teatru, care face figurație ◊ „Menționez, cu prețuire, jocul de scenă al muzicanților și deopotrivă pe acela al mașiniștilor-actori, admirabili în costumarea lor de cadru, în mișcarea lor sincronizată cu aceea a actorilor propriu-ziși.” Cont. 9 XII 66 p. 4 (din mașinist + actor)
poét-actór s. m. Poet care este în același timp și actor ◊ „Întâlniri – la granița dintre arte – cu poetul-actor Emil Botta, cu scriitorul-sculptor și poet Ion Vlasiu, cu pianistul-poet Virgil Gheorghiu.” Săpt. 19 IX 69 p. 3. ◊ „Și i-am recunoscut, erau, fără îndoială, discipolii poetului-actor care, la începutul secolului trecut, colinda orașele și satele cântând patria, dragostea, natura.” R.lit. 11 VII 74 p. 24 (din poet + actor)
regízor-actór s. m. Actor care face regie ◊ „Stimularea actorilor spre regie, promovarea de regizori-actori cât mai numeroși.” R.l. 8 II 67 p. 2. ◊ „[...] un regizor devenit regizor-actor, un regizor-actor devenit scenarist [...]” R.l. 11 II 77 p. 2 (din regizor + actor)
studént-actór s. m. Actor recrutat dintre studenții la Teatru, sau chiar ai altor institute de învățământ superior ◊ „În «Anna Christie» studenții-actori nu imită pe nimeni.” Cont. 5 II 65 p. 4. ◊ „Remarcăm cu satisfacție numărul mult sporit de studenți-actori care, încă de pe băncile institutului, au fost solicitați și au jucat anul acesta pe scene profesionale sau în filme.” Cont. 16 VII 71 p. 8; v. și I.B. 5 XI 62 p. 2; v. și student-regizor (din student + actor)
Actor 1. Unul dintre însoțitorii lui Aeneas. 2. Tatăl lui Menoetius și bunicul lui Patroclus.

actor dex

Intrare: actor
actor substantiv masculin
aftor