activa definitie

2 intrări

38 definiții pentru activa

actív, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 171 / Pl: ~i, ~e / E: fr actif, lat activus, rs aктив] 1 a Care participă efectiv la o acțiune Si: harnic, sârguincios, (pop) sârguitor, vrednic. 2 a (Mil) Care este în serviciu efectiv. 3 a (Med; îs) Medicament ~ Medicament cu acțiune intensă. 4 a (Grm; îs) Verb ~ Verb tranzitiv. 5 a (Fin; îs) Datorii ~e Sume pentru care ești creditor. 6 sn Totalitatea bunurilor unei persoane fizice sau juridice. 7 sn Parte a bilanțului care cuprinde mijoacele economice concrete aparținând unei întreprinderi, instituții sau organizații economice. 8 sn (Ie) A-i pune cuiva ceva la ~ A pune o acțiune (gravă) pe seama cuiva.
actíva [At: DA / Pzi: ~véz / E: fr activer] 1-2 vt A intensifica (sau a stimula) o activitate, un proces etc. 3 vi A desfășura o activitate. 4 vr A intra în cadrele active ale armatei.
ACTÍV, -Ă, activi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ◊ Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Populație activă = totalitatea persoanelor angajate într-o activitate profesională. ♦ (Mil.) Care este în serviciu efectiv. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ◊ (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. 3. (Despre diateza verbală) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit în mod frecvent în vorbire. 4. (Despre operații economice, balanțe, bugete etc.) Care are venituri sau resurse mai mari decât cheltuielile; (despre conturi) care se deschide pentru ținerea evidenței unui element concret dintr-un patrimoniu și care face parte din activul bilanțului. II. S. n. 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau juridice. 2. (Cont.) Resursă controlată de către întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. 3. (În expr.) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni (grave). A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune (gravă) pe seama cuiva. 4. (Ieșit din uz) Totalitatea persoanelor grupate care activa intens în domeniul vieții politice și obștești. – Din fr. actif, lat. activus, (II și) rus. aktiv.
ACTIVÁ, activez, vb. I. 1. Intranz. A desfășura o activitate susținută. 2. Tranz. A intensifica, a stimula o activitate, un proces etc. 3. Refl. A intra în cadrele active ale armatei. – Din fr. activer.
ACTÍV, -Ă, activi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații, societăti, instituții etc. având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. ♦ (Mil.) Care este în serviciu efectiv, sub steag. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și a nimici forțele inamice. 2. (Despre corpuri sau substanțe) Care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect etc. ◊ (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. 3. (Despre diateza verbală) Care exprimă faptul că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ (Despre vocabular) Care este folosit în mod frecvent în vorbire. 4. (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. II. S. n. 1. Totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice și juridice. 2. Totalitatea mijloacelor economice concrete care aparțin unei întreprinderi, instituții sau organizații economice; parte a bilanțului unde se înscriu aceste mijloace. 3. (În expr.) A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni grave. A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune (gravă) pe seama cuiva. 4. Colectiv de persoane care activează intens în domeniul vieții politice și obștești sub conducerea organizațiilor partidului clasei muncitoare sau a organizațiilor de masă. – Din fr. actif, lat. activus; (II și) rus. aktiv.
ACTIVÁ, activez, vb. I. 1. Intranz. A desfășura o activitate susținută. 2. Tranz. A intensifica, a înviora o activitate, un proces etc. 3. Refl. A intra în cadrele active ale armatei. – Din fr. activer.
ACTÍV2, -Ă, activi, -e, adj. (În opoziție cu pasiv) Care participă în mod intens la o acțiune, care ia parte efectivă la o lucrare; (numai despre oameni) care lucrează cu sîrg, harnic. Muncitori activi. ◊ Lupta consecventă pentru pace dusă de Uniunea Sovietică se bucură de sprijinul activ al maselor de milioane de oameni iubitori de pace din toate țările lumii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2688. Bălcescu a fost un luptător activ pentru drepturile poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 5/4. ◊ Expr. A lua parte activă la o acțiune = a lucra efectiv, dîndu-și tot concursul. ◊ (Adverbial) Conferințele au fost urmate de discuții, la care membrii de partid au participat activ. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2553. ◊ Membru activ (spre deosebire de onorific și corespondent) = membru al unei organizații, al unei societăți sau al unei instituții, avînd anumite obligații și bucurîndu-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. Membru titular activ al Academiei R.P.R. (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. Vocabular activ = cuvinte pe deplin înțelese de vorbitor și folosite des de el. Verb activ = verb a cărui acțiune este săvîrșită de subiectul gramatical. Diateză activă (uneori substantivat, n.) v. diateză. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Apărare activă = apărare dinamică, care folosește contraatacuri și contralovituri, pentru a slăbi și nimici cît mai multe forțe inamice. ◊ (Ec., Fin.; despre operații, conturi, bilanț) Care se soldează cu un profit.
ACTIVÁ, activez, vb. I. 1. Intranz. A depune, a desfășura o activitate susținută. În toate țările lumii partidele comuniste, oricit de grele ar fi condițiile în care activează, se află în fruntea luptei populare pentru libertate, împotriva exploatării capitaliste, împotriva jugului imperialist, pentru pace trainică. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 131. [Fiecare membru de partid este dator] să activeze pentru realizarea în practică a politicii partididui și a holăririlor organelor sale de conducere. STATUT. P.M.R. 10. 2. Tranz. A intensifica, a înviora. Ozonul activează respirația. 3. Refl. A intra în cadrele active ale armatei. După ce a terminat școala de ofițeri de rezervă, s-a activat.
ACTÍV2, -Ă, activi, -e, adj. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații, societăți, instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. Verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și nimici forțele inamice. ♦ (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus).
ACTIVÁ, activez vb. I. 1. Intranz. A desfășura o activitate susținută. 2. Tranz. A intensifica, a înviora. 3. Refl. A intra în cadrele active ale armatei. – Fr. activer.
actív3 (bunuri) s. n., pl. actíve
actív1 adj. m., pl. actívi; f. actívă, pl. actíve
activá (a ~) vb., ind. prez. 3 activeáză
actív adj. m., pl. actívi; f. sg. actívă, pl. actíve
actív s. n., pl. actíve
activá vb., ind. prez. 1 sg. activéz, 3 sg. și pl. activeáză
ACTÍV adj. 1. v. harnic. 2. v. dinamic. 3. v. susținut. 4. (GRAM.) (înv.) silitor. (Forma ~ a verbului.)
ACTIVÁ vb. 1. a lucra, a munci. (~ în cercetare.) 2. a dinamiza, a intensifica, a înviora, a stimula. (A ~ un proces.) 3. v. excita.
Activ ≠ inactiv, pasiv
ACTÍV, -Ă adj. (op. pasiv) 1. Care participă intens la o acțiune; harnic, energic. ◊ Membru activ = membru al unei organizații sau instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelui colectiv. ♦ (Mil.) În serviciul efectiv, sub steag; în activitate. ♦ (Chim.; despre corpuri) Care intră ușor în reacție. ◊ Vocabular activ = vocabular folosit în mod curent; verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. 2. (Fin.; despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit. // s.n. 1. Grup, colectiv al unei organizații politice, al unei instituții etc. care cuprinde elementele cele mai devotate și mai bine pregătite, cu sarcini de răspundere. 2. Totalitatea bunurilor mobile și imobile care aparțin unei întreprinderi sau instituții; parte a bilanțului unde se înscriu aceste bunuri. [< lat. activus < ago – a face, cf. fr. actif. // (1) < rus. (partiinâi) aktiv].
ACTIVÁ vb. I. 1. intr. A lucra, a fi activ, a desfășura o activitate intensă. 2. tr. A intensifica, a accelera, a înviora. 3. refl. A intra în cadrele active ale armatei. [< fr. activer].
ACTIV, -Ă I. adj. 1. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline. ◊ (mil.) în activitate. 2. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție. 3. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent. 4. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate. III. adv. în mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv)
ACTIVÁ vb. I. intr. a desfășura o activitate intensă. II. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanță, un fenomen) să devină (mai) activ. III. refl. a intra în cadrele active ale armatei. (< fr. activer)
ACTÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care participă intens la o acțiune; energic; harnic. ◊ Militar ~ militar care este cu serviciul efectuat. Membru ~ membru al unei organizații sau instituții cu drepturi și îndatoriri permanente. Vocabular ~ vocabular uzual. 2) chim. (despre substanțe) Care intră ușor în reacție. 3) fin. Care se soldează cu profit. Cont ~. 4) gram. Care arată că acțiunea este săvârșită de subiect. Diateză ~ă. /<fr. actif, lat. activus
ACTÍV2 ~e n. 1) Totalitate a bunurilor care aparțin unei întreprinderi sau instituții; parte. 2) Parte a bilanțului unde se înscriu aceste bunuri. ◊ A avea ceva la ~ul său a fi autorul unei acțiuni. /<fr. actif, lat. activus
A ACTIVÁ ~éz 1. intranz. A desfășura o activitate (asiduă). ~ în domeniul științei. 2. tranz. (procese, acțiuni etc.) A face să devină (mai) intens; a intensifica; a activiza; a întări. /<fr. activer
A SE ACTIVÁ mă ~éz intranz. A intra în cadrele active ale armatei. /< fr. activer
activ a. 1. sârguitor, harnic: om activ; 2. care are efect: remediu activ; serviciu activ, pozițiunea militarului sub drapel; 3. Gram. care exprimă o acțiune: verb activ. ║ n. averea unui comerciant în opozițiune cu pasivul său.
activà v. a face mai activ, a grăbi o lucrare.
*actív, -ă adj. activus, d. agere, actum, a lucra). Viŭ, laborios, harnic: om activ. Care lucrează: principiŭ activ. Energic: remediŭ activ. Datoriĭ active, sume datorite ție de alțiĭ. Gram. Verb activ, verb transitiv, care are un complement direct. Formă activă, care arată acțiunea. S. n., pl. e Com. Ceĭa ce posezĭ, în opoz. cu pasiv, ceĭa ce datorești. Adv. În mod activ.
*activéz v. tr. (fr. activer). Grăbesc, accelerez. Daŭ titlu de activ (unuĭ ofițer din rezervă). V. definitivez.
ACTIV adj. 1. harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat. nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Un om ~.) 2. dinamic. (Un temperament ~.) 3. (GRAM.) (înv.) silitor. (Formă ~ a verbului.)
ACTIVA vb. 1. a lucra, a munci. (~ în cercetare.) 2. a dinamiza, a intensifica, a înviora, a stimula. (~ un proces.) 3. (FIZIOL.) a excita, a stimula, (pop.) a ațîța. (~ o funcție, un organ.)
ES IST NICHTS SCHRECKLICHER, ALS EINE TÄTIGE UNWISSENHEIT (germ.) nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranța activă – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.
ACTÍV, Ă adj. (< lat. activus < ago - a face, cf. fr. actif): în sintagmele diateză activă, verb activ și vocabular activ (v.).
a avea academie / acioală / activ / capital / catastif / cearșaf / jurnal / listă / patalama / salbă expr. a avea multe condamnări penale, a avea un cazier bogat
activ, active s. n. (intl.) cazier bogat
HOMOSEXUAL ACTIV distribuitor, sondor, șmecher.

activa dex

Intrare: activ (adj.)
activ adj. substantiv neutru adjectiv
Intrare: activa
activa verb grupa I conjugarea a II-a