Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru act

├íct sn [At: KOG─éLNICEANU, ARH. I, 95 / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: fr acte, lat actum] 1 Manifestare a activit─â╚Ťii umane Si: ac╚Ťiune, fapt─â. 2 (├Äe) A face ~ de prezen╚Ť─â A se duce ├«ntr-un loc pentru pu╚Ťin timp, din datorie sau din polite╚Ťe. 3 (├Äe) A lua ~ de ceva A constata. 4 Document eliberat de o autoritate prin care se atest─â un fapt, o obliga╚Ťie etc. 5 Subdiviziune a unei opere dramatice.
ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se atest─â un fapt, o obliga╚Ťie, identitatea cuiva etc; ├«nscris1. ÔŚŐ Act de acuzare = concluzie scris─â ├«ntocmit─â de organele judiciare spre a dovedi vinov─â╚Ťia cuiva. 2. Manifestare a activit─â╚Ťii umane; ac╚Ťiune, fapt─â, fapt. ÔŚŐ Expr. A lua act (de ceva) = a declara ├«n mod formal c─â a luat cuno╚Ötin╚Ť─â (de ceva); a afla. A face act de prezen╚Ť─â = a ap─ârea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din polite╚Ťe. A face un act de dreptate = a recunoa╚Öte meritele ╚Öi drepturile unei persoane nedrept─â╚Ťite. ÔÖŽ Rezultat al unei activit─â╚Ťi con╚Ötiente sau instinctive individuale care are un scop sau tinde c─âtre realizarea unui scop. 3. Diviziune principal─â a unei opere dramatice reprezent├ónd o etap─â ├«n desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii. ÔÇô Din lat. actum, fr. acte.
ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arat─â un fapt, o obliga╚Ťie, identitatea cuiva etc. ÔŚŐ Act de acuzare = concluzie scris─â ├«ntocmit─â de organele judiciare spre a dovedi vinov─â╚Ťia cuiva. 2. Manifestare a activit─â╚Ťii umane; ac╚Ťiune, fapt─â, fapt. ÔŚŐ Expr. A lua act (de ceva) = a declara ├«n mod formal c─â a luat cuno╚Ötin╚Ť─â (de ceva). A face act de prezen╚Ť─â = a ap─ârea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din polite╚Ťe. A face un act de dreptate = a recunoa╚Öte meritele ╚Öi drepturile unei persoane nedrept─â╚Ťite. ÔÖŽ Rezultatul unei activit─â╚Ťi con╚Ötiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde c─âtre realizarea unui scop. 3. Diviziune principal─â a unei opere dramatice, reprezent├ónd o etap─â ├«n desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii. ÔÇô Din lat. actum, fr. acte.
ACT, acte, s. n. 1. (Urmat de diverse determin─âri) Manifestare a activit─â╚Ťii umane; ac╚Ťiune, fapt. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste c├«t ╚Öi ├«ncheierea de tratate de prietenie cu alte ╚Ť─âri democratice ╚Öi doritoare de pace din vecin─âtatea noastr─â s├«nt acte de ├«nt─ârire a p─âcii generale ╚Öi a independen╚Ťei noastre, acte de asigurare a condi╚Ťiilor externe favorabile pentru nestingherita continuare a operei de dezvoltare democratic─â ╚Öi de ridicare economic─â a Rom├«niei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 140. ÔŚŐ Act istoric = ac╚Ťiune, realizare, ├«nf─âptuire de importan╚Ť─â istoric─â pentru stat, pentru societate. Ad├«nca nepotrivire ├«n via╚Ťa interioar─â a statului nostru, pricinuit─â de existen╚Ťa monarhiei, a fost lichidat─â prin actul istoric al ├«nl─âtur─ârii monarhiei. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 137. Act de autoritate = dispozi╚Ťie, decizie, hot─âr├«re care eman─â de la o autoritate. ÔŚŐ Expr. A face act de autoritate = a face uz (uneori abuz) de autoritatea pe care ╚Ťi-o d─â o anumit─â calitate sau situa╚Ťie. A face un act de dreptate = a recunoa╚Öte meritele sau drepturile cuiva, neluate ├«n seam─â p├«n─â atunci. A lua act (de ceva) = a) a ├«nregistra, a nota (ceva); b) a declara ├«n mod formal c─â a luat cuno╚Ötin╚Ť─â de ceva. A face act de prezen╚Ť─â = a ap─ârea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din polite╚Ťe. 2. Rezultat al unei activit─â╚Ťi con╚Ötiente sau instinctive individuale, care are un scop sau care tinde spre realizarea unui scop; fapt─â, ac╚Ťiune, lucrare. ÔŚŐ Act reflex v. reflex. 3. Diviziune mai mare ├«n desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii unei opere dramatice (marcat─â pe scen─â prin cobor├«rea cortinei). Piesa ┬źO scrisoare pierdut─â┬╗ de I. L. Caragiale are 4 acte. 4. Document emanat de la o autoritate, prin care se atest─â un fapt, o obliga╚Ťie, o ├«nvoial─â sau care reprezint─â o ├«ncheiere, o concluzie etc. Act de stare civil─â. Cu acte in regul─â, infractorii au fost deferi╚Ťi justi╚Ťiei. Ôľş ├Äl cheam─â Ion C. Tudoran, dar acesta e un nume pentru actele de la prim─ârie. BOGZA, C. O. 361. Din zilele principilor r─âzboinici, sau cur├«nd dup─â d├«n╚Öii, se g─âsesc cele mai multe acte prin care mo╚Önenii ├«╚Öi v├«nd mo╚Öiile. B─éLCESCU, O. I 138. ÔŚŐ Act de acuzare = ├«ncheiere scris─â, ├«ntocmit─â de autoritatea care a anchetat o cauz─â penal─â, ╚Öi care serve╚Öte ca baz─â de dezbateri la proces. ÔŚŐ (Fig.) Via╚Ťa nou─â a femeii muncitoare din ╚Ťara noastr─â se deosebe╚Öte fundamental de via╚Ťa ├«nrobit─â a femeilor din ╚Ť─ârile capitaliste ╚Öi constituie un adev─ârat ac de acuzare ├«mpotriva putredei ╚Öi f─â╚Ťarnicei ┬źciviliza╚Ťii┬╗ imperialiste. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2575. ÔÖŽ (La pl.) Documente prin care se legitimeaz─â cineva. Ai acte? ÔÇô Pl. ╚Öi: (3, ├«nvechit) acturi (ALECSANDRI, S. 176).
ACT, acte, s. n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arat─â un fapt, o obliga╚Ťie, identitatea cuiva etc. ÔŚŐ Act de acuzare = concluzie scris─â, ├«ntocmit─â de organele judiciare ╚Öi servind ca baz─â de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activit─â╚Ťii umane; ac╚Ťiune, fapt. ÔŚŐ Expr. A lua act (de ceva) = a declara ├«n mod formal c─â a luat cuno╚Ötin╚Ť─â (de ceva). A face act de prezen╚Ť─â = a ap─ârea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din polite╚Ťe. A face un act de dreptate = a recunoa╚Öte meritele ╚Öi drepturile unei persoane nedrept─â╚Ťite. ÔÖŽ Rezultat al unei activit─â╚Ťi con╚Ötiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde c─âtre realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare ├«n desf─â╚Öurarea ac╚Ťiunii unei opere dramatice. ÔÇô Lat. lit. actum (fr. acte).
act s. n., pl. ácte
act s. n., pl. ácte
ACT s. 1. document, dovad─â, h├órtie, izvor, ├«nscris, pies─â, (├«nv. ╚Öi pop.) scris, (├«nv. ╚Öi reg.) scrisoare, (├«nv.) carte, izvod, ├«ncredin╚Ťare, r─âva╚Ö, sinet, te╚Öcherea, uric, zapis. (Numeroase ~ atest─â acest fapt istoric.) 2. document, h├órtie, legitima╚Ťie. (Rog, prezenta╚Ťi ~ele!) 3. v. fapt─â. 4. eveniment. (~ul Unirii.) 5. (TEATRU) (├«nv.) perdea. (Dram─â ├«n 5 ~.)
ACT s.n. 1. Rezultatul unei ac╚Ťiuni, al unei activit─â╚Ťi umane; ac╚Ťiune, fapt─â. ÔŚŐ A lua act (de ceva) = a afla, a ├«nregistra, a nota; a face act de prezen╚Ť─â = a ap─ârea undeva, obligat sau din polite╚Ťe. 2. Document oficial care constat─â un fapt, o ├«nvoial─â, o obliga╚Ťie etc. ÔŚŐ Act de acuzare = concluzie scris─â asupra anchet─ârii unei cauze penale, folosit─â ca baz─â la dezbaterile unui proces. 3. Diviziune a unei piese de teatru. [< lat. actus, cf. fr. acte].
ACT s. n. 1. manifestare a unei activit─â╚Ťi; ac╚Ťiune, fapt─â. ÔÖŽ a face ~ de prezen╚Ť─â = a ap─ârea undeva, obligat sau din polite╚Ťe. 2. document, ├«nscris oficial. ÔÖŽ ~ de acuzare = concluzie scris─â asupra anchet─ârii unei cauze penale, baz─â la dezbaterile unui proces. 3. diviziune a unei opere dramatice. (< fr. acte, lat. actum)
act (├ícte), s. n. ÔÇô 1. Document, ├«nscris. ÔÇô 2. Manifestare, ac╚Ťiune, fapt. < Fr. acte. ÔÇô Der. (din. fr.) ac╚Ťiune, s. f.; ac╚Ťiona, vb.; ac╚Ťionar, s. m.; ac╚Ťionist, s. m. (ac╚Ťionar); activ, adj.; activ, s. n. (credit); activa, vb. (a pune ├«n mi╚Öcare); activist, s. m. (agitator comunist); activitate, s. f.; actual, adj.; actualist, s. m. (adept al actualismului); actualitate, s. f.; actualiza, vb.; inac╚Ťiune, s. f.; inactiv, adj.; inactual, adj.
ACT ~e n. 1) Document oficial care adevere╚Öte un fapt. ÔŚŐ ~ de acuzare ├«ncheiere scris─â asupra anchet─ârii unei cauze penale, folosit─â ca baz─â la dezbaterile unui proces. 2) Manifestare a activit─â╚Ťii omului; fapt─â; ac╚Ťiune. ~ de curaj. ÔŚŐ A lua ~ de ceva a afla, a lua cuno╚Ötin╚Ť─â de ceva. A face ~ de prezen╚Ť─â a ap─ârea undeva din polite╚Ťe sau fiind obligat. 3) Diviziune a unei opere dramatice. Comedie ├«n trei ~e. /<lat. actum, fr. acte
act n. 1. deciziunea unei autorit─â╚Ťi: a lua act de, a declara c─â se va ╚Ťinea seam─â de; act de acuzare, expunerea faptelor imputate unui acuzat; actele st─ârii civile, registre ├«n cari se ├«nscriu na╚Öterile, c─âs─âtoriile, mor╚Ťii; 2. ├«nscris constat├ónd o ├«nvoial─â sau o ├«ndatorire: act de societate; 3. certificat: act de botez; 4. diviziunea unei piese teatrale: comedie ├«n 3 acte.
*act n., pl. e (lat. actum, lucru f─âcut). Fapt, ac╚Ťiune: act de dreptate, de autoritate, de r─âzbo─ş. A face act de prezen╚Ť─â, a te ar─âta undeva numa─ş ca s─â nu fi─ş acuzat cÔÇÖa─ş lipsit, dar f─âr─â s─â lucrez─ş. Act de credin╚Ť─â, dovad─â de fidelitate. H├«rtie (document) care adevere╚Öte un fapt: act de na╚Ötere, de cununie, de moarte. Act de acuzare, expunerea faptelor acuzatulu─ş. A lua act de ceva, a constata legal, a ├«nregistra faptu (lat. actus). Diviziune a une─ş p─şese teatrale: tragedie ├«n cinc─ş acte.
ACT s. 1. document, dovad─â, h├«rtie, izvor, ├«nscris, pies─â, (├«nv. ╚Öi pop.) scris, (├«nv. si reg.) scrisoare, (├«nv.) carte, izvod, ├«ncredin╚Ťare, r─âva╚Ö, sinet, te╚Öcherea, uric, zapis. (Numeroase ~ atest─â acest fapt istoric.) 2. document, h├«rtie, legitima╚Ťie. (Rog, prezenta╚Ťi ~ele!) 3. ac╚Ťiune, fapt─â, (├«nv.) deal─â, (fig.) pas. (Printr-un ~ hot─âr├«t; r─âspund de ~ele mele!) 4. eveniment. (~ul Unirii.) 5. (TEATRU) (├«nv.) perdea. (Dram─â ├«n 5 ~.)
act, fragment dintr-o lucrare liric─â muzical─â. Cuprinde, de obicei, unul sau mai multe tablouri sau scene formate ÔÇô la r├óndul lor ÔÇô din numere* (arii*, duete*, coruri (2), ansambluri solistice). Fragmentele cu caracter exclusiv instr. poart─â numele de interludii* sau antracte*. Drama muzical─â wagnerian─â ╚Öi apoi opera* modern─â tind s─â ├«nlocuiasc─â numerele, realiz├ónd un tot unitar p├ón─â la l─âsarea cortinei. Delimitarea scenelor devine astfel aproape imperceptibil─â.
ACTELE MARTIRILOR, documente despre via╚Ťa ╚Öi suferin╚Ťele martirilor cre╚Ötini din epoca primar─â a bisericii, ├«ntocmite pe baza relat─ârilor f─âcute de martori oculari.
ACTUL DE NAVIGA╚ÜIE DIN 1651, lege care permitea intrarea ├«n Anglia a m─ârfurilor din colonii numai pe vase engleze, iar a celor europene numai pe vase engleze sau apar╚Ťin├«nd ╚Ť─ârilor de unde proveneau m─ârfurile. A stimulat dezvoltarea flotei Angliei ╚Öi a subminat puterea maritim─â a Republicilor Provinciilor Unite (viitoarea Oland─â).
HABEAS CORPUS ACT (loc. lat. habeas corpus ÔÇ×s─â p─âstrezi corpulÔÇŁ) Lege votat─â de Parlamentul englez, ├«n 1679, privind garantarea libert─â╚Ťii individuale; era menit─â s─â ├«ngr─âdeasc─â arest─ârile ╚Öi re╚Ťinerea arbitrar─â a persoanei. Unele dintre prevederi (care se reg─âsesc ├«n H.) au fost aplicate ├«nc─â din sec. 13-14.
LOCUS REGIT ACTUM (lat.) locul guverneaz─â actul ÔÇô Formul─â utilizat─â ├«n dreptul interna╚Ťional privat. Un act se ├«ntocme╚Öte ├«n conformitate cu legisla╚Ťia statului pe teritoriul c─âruia a fost ├«ncheiat.
QUOD NON EST IN ACTIS NON EST IN MUNDO (lat.) ceea ce nu este ├«n acte nu este pe lume ÔÇô Axiom─â juridic─â potrivit c─âreia un lucru neconsemnat printr-un act este ca ╚Öi inexistent.
ACT DE VORBIRE s. n. (dup─â fr. acte de parole): un cuv├ónt, o propozi╚Ťie, o fraz─â sau un text rostit ├«ntr-un anumit context, cu un anumit scop ╚Öi ├«ntr-un anumit mod de c─âtre un individ (un emi╚Ť─âtor).
act de cult v. cult.

Act dex online | sinonim

Act definitie

Intrare: act
act substantiv neutru
Intrare: act de vorbire
act de vorbire substantiv neutru