9 definiții pentru acropolă
acrópolă sf [At: DA ms / V: -le / A: (rar) -pólă / Pl: ~le / E: fr acropole, ngr ᾶϰροπολις] 1 Partea cea mai înaltă a orașelor grecești, care servea de citadelă și în care se găseau principalele edificii. 2 (Pex) Oraș vechi fortificat, situat pe o înălțime. ACRÓPOLĂ, acropole,
s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii publice. – Din
fr. acropole. ACRÓPOLĂ, acropole,
s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii publice. – Din
fr. acropole. ACRÓPOLĂ, acropole,
s. f. Citadelă în orașele din vechea Grecie, așezată pe o înălțime și adăpostind principalele edificii. –
Fr. acropole (<
gr.).
acrópolă (citadelă) (a-cro-)
s. f.,
g.-d. art. acrópolei;
pl. acrópole
acrópolă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acrópolei; pl. acrópole
ACRÓPOLĂ s.f. Cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești (întărite), așezată de obicei pe o înălțime. [< fr. acropole, cf. gr. akropolis < akros – ridicat, polis – oraș].
ACRÓPOLĂ s. f. cetățuie înăuntrul orașelor antice grecești, pe o înălțime și adăpostind palate, temple. (< fr. acropole, gr. akropolis)
*acrópolă și
-ólă f., pl. e (vgr. akrópolis, d. ákros, cel maĭ înalt, și pólis, oraș). Partea cea mai înaltă a orașelor grecești, care servea ca cetățuĭe.
Acropolă dex online | sinonim
Acropolă definitie
Intrare: acropolă
acropolă substantiv feminin