Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru acrime

acríme sf [At: ECONOMIA, 160 / Pl: ~mi / E: acru + -ime] 1 Acreală. 2 (Ccr) Aguridă.
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Acru2 + suf. -ime.
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. 2. Fig. Răutate, dușmănie. Cronicile romînești acuză cu acrime viclenia făcută de Sigismund. BĂLCESCU, O. II 205.
ACRÍME s. f. (Rar) 1. Acreală. ♦ Gust acru. 2. Fig. Răutate, dușmănie; supărare, amărăciune. – Din acru2 + suf. -ime.
acríme (rar) (a-cri-) s. f., g.-d. art. acrímii
acríme s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. acrímii
ACRÍME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeală, serbezitură. (~ unui aliment.)
acrime f. 1. gust acru; 2. fig. neplăcere, desgust.
acríme f. Acreală.
ACRIME s. acreală, înăcreală, (rar) sărbezime, (înv. și reg.) sărbezeală, serbezitură. (~ unui aliment.)

Acrime dex online | sinonim

Acrime definitie

Intrare: acrime
acrime