acrescămấnt sn [At: DEX2 / Pl: ~minte / E: fr accroissement] Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament.

ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.

ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.

acrescămấnt (a-cres-) s. n., pl. acrescămínte

acrescământ s. n. (sil. -cres-), g.-d. art. acrescământului; pl. acrescămínte

ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește].

ACRESCĂMẤNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement)