acrescământ definitie

7 definiții pentru acrescământ

acrescămấnt sn [At: DEX2 / Pl: ~minte / E: fr accroissement] Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament.
ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.
ACRESCĂMẤNT, acrescăminte, s. n. Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane ori a renunțării lor la drepturile izvorâte din lege ori din testament. – După fr. accroissement.
acrescămấnt (a-cres-) s. n., pl. acrescămínte
acrescământ s. n. (sil. -cres-), g.-d. art. acrescământului; pl. acrescămínte
ACRESCĂMẤNT s.n. (Jur.) Creștere a dreptului unei persoane la o succesiune, ca urmare a înlăturării de la această succesiune a altor persoane sau a renunțării lor. [După fr. accroissement, de la crește].
ACRESCĂMẤNT s. n. (jur.) drept prin efectul căruia partea unui moștenitor, a unui legatar crește, ca urmare a înlăturării de la succesiune a altor persoane. (după fr. accroissement)

acrescământ dex

Intrare: acrescământ
acrescământ substantiv neutru
  • silabisire: -cres-