Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru acreditiv

acredit├şv sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr accr├ęditif, ger Akkreditiv] (Fin) 1-2 (Document prin care se certific─â o) dispozi╚Ťie dat─â de emitent unei b─ânci de a pl─âti, din disponibil sau din creditul acordat de banc─â o sum─â de bani unui beneficiar.
ACREDIT├ŹV, acreditive, s. n. 1. Modalitate de decontare prin care o banc─â ├«╚Öi asum─â responsabilitatea de a pl─âti, din ordinul cump─âr─âtorului, ├«n favoarea v├ónz─âtorului de m─ârfuri sau servicii, o anumit─â sum─â, cu condi╚Ťia ca v├ónz─âtorul s─â prezinte documentele prev─âzute, care atest─â livrarea m─ârfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul b─âncii sau al unei case de economii. ÔÇô Din fr. accr├ęditif, germ. Akkreditiv.
ACREDIT├ŹV, acreditive, s. n. 1. Sum─â de bani special rezervat─â de un cump─âr─âtor din contul s─âu, la o banc─â ce deserve╚Öte un furnizor, pentru ca acestuia s─â i se fac─â plata ├«n momentul ├«n care dovede╚Öte predarea furniturilor ├«n condi╚Ťiile stabilite ├«nainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul b─âncii sau al unei case de economii. ÔÇô Din fr. accr├ęditif, germ. Akkreditiv.
ACREDIT├ŹV, acreditive, s. n. Una din formele principale de decontare ├«n economia socialist─â, const├«nd dintr-un document b─ânesc prin care o institu╚Ťie de credit d─â altei institu╚Ťii dispozi╚Ťia de a pl─âti cuiva o sum─â de bani.
ACREDIT├ŹV, acreditive, s. n. Una dintre formele principale de decontare ├«n economia socialist─â, const├ónd dintr-un document prin care o institu╚Ťie de credit d─â altei institu╚Ťii dispozi╚Ťia de a pl─âti cuiva, dup─â ├«ndeplinirea unor obliga╚Ťii, o anumit─â sum─â de bani (asigurat─â prin imobilizarea ei prealabil─â la banc─â). ÔÖŽ (├Än economia capitalist─â) Mandat pe care ├«l d─â o institu╚Ťie comercial─â alteia, ├«mputernicind-o s─â pl─âteasc─â la cerere, unei ter╚Ťe persoane, o sum─â de bani ├«n sarcina contului s─âu. ÔÇô Fr. accr├ęditif.
acredit├şv (a-cre-) s. n., pl. acredit├şve
acredit├şv s. n. (sil. -cre-), pl. acredit├şve
ACREDIT├ŹV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei credit─âri. 2. Sum─â de bani rezervat─â de un cump─âr─âtor din contul s─âu la o unitate bancar─â ce serve╚Öte un furnizor pentru ca acestuia s─â i se poat─â face plata ├«n momentul ├«n care dovede╚Öte expedierea (predarea) m─ârfurilor. ÔÖŽ Sum─â de bani depus─â de cineva la o unitate a Casei de economii ╚Öi consemna╚Ťiuni pentru a-i sta la dispozi╚Ťie (la cerere) la o alt─â unitate; documentul prin care se certific─â o asemenea depunere. [< fr. accr├ęditif].
ACREDIT├ŹV s. n. modalitate de plat─â ├«n practica comercial─â prin care banca cump─âr─âtorului se oblig─â a pl─âti v├ónz─âtorului, direct sau prin intermediul unei b─ânci corespondente, o anumit─â sum─â de bani. ÔŚŐ sum─â de bani depus─â de cineva la o cas─â de economii ╚Öi consemna╚Ťiuni; ├«nscris care certific─â o asemenea depunere. (< fr. accr├ęditif, germ. Akkreditiv)
ACREDIT├ŹV ~e n. Document prin care o institu╚Ťie de credit d─â altei institu╚Ťii dispozi╚Ťia de a pl─âti o sum─â de bani beneficiarului. /<fr. accreditif, germ. Akkreditiv
*acredit├şv, -─â adj. (d. acreditez). Com. Care-╚Ťi deschide un credit: scrisoare acreditiv─â. S. n., pl. e (germ. akkreditiv). Scrisoare pe baza c─âre─şa po╚Ť─ş lua de la o persoan─â or─ş institu╚Ťiune ban─ş ├«n numele celu─ş care a isc─âlit scrisoarea.

Acreditiv dex online | sinonim

Acreditiv definitie

Intrare: acreditiv
acreditiv substantiv neutru
  • silabisire: -cre-