12 definiții pentru acredita
acredita vt [At: CADE / Pzi: ~téz / E: fr accréditer] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent într-o țară străină. 3 (Îe) A ~ o idee A susține o idee. ACREDITÁ, acreditez,
vb. I.
Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotențiar) într-o țară străină. ♦ A împuternici o persoană într-o anumită calitate.
2. (
Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil. – Din
fr. accréditer. ACREDITÁ, acreditez,
vb. I.
Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.
2. (
Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. – Din
fr. accréditer. ACREDITÁ, acreditez,
vb. I.
Tranz. 1. A împuternici (pe cineva) ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lîngă guvernul unui stat străin. [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne] acreditează și recheamă pe reprezentanții plenipotențiari ai Republicii Populare Romîne în statele străine. CONST. R.P.R. 23. [La ședința Marii Adunări Naționale] au asistat reprezentanți ai misiunilor diplomatice acreditate în R.P.R., reprezentanți ai presei romîne și străine și numeroși oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953,
nr. 2566.
2. (Cu privire la o știre, la un fapt neconfirmat) A face să apară demn de crezare, să fie acceptat, primit ca adevărat. Robii de zestre ai neneacăi voiau să acrediteze o legendă necuviincioasă. SADOVEANU, N. F. 9.
ACREDITÁ, acreditez,
vb. I.
Tranz. 1. A împuternici pe cineva ca reprezentant plenipotențiar al unui stat pe lângă guvernul unui stat străin.
2. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o știre etc. să apară demne de crezare, acceptabile, verosimile. –
Fr. accréditer. acreditá (a ~) (a-cre-)
vb.,
ind. prez. 3 acrediteáză
acreditá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. acreditéz, 3 sg. și pl. acrediteáză ACREDITÁ vb. I. tr.
1. A da puteri unui reprezentant pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. A face demn de crezare.
3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accréditer, cf. it. accreditare, germ. akkreditieren].
ACREDITÁ vb. tr. 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer)
A ACREDITÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A învesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face să dispună de un acreditiv. /<fr. accréditer, it. accreditare acredità v.
1. a da credit;
2. a da scrisori de acreditare, a face să fie recunoscut (un ambasador);
3. fig. a face să se crează, a autoriza.
*acreditéz v. tr. (fr. accréditer, d. crédit, credit; it. accreditare). Daŭ credit: lealitatea sa l-a acreditat. Fac să se creadă ceva: acreditez o știre. Acreditez un trimes, îi autorizez misiunea V. refl. Obțin crezămînt, mă adeveresc: această informațiune se acreditează.
Acredita dex online | sinonim
Acredita definitie
Intrare: acredita
acredita verb grupa I conjugarea a II-a