Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru acredita

acredita vt [At: CADE / Pzi: ~t├ęz / E: fr accr├ęditer] 1 (Fin) A deschide cuiva un credit comercial. 2 A numi un reprezentant diplomatic permanent ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â. 3 (├Äe) A ~ o idee A sus╚Ťine o idee.
ACREDIT├ü, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipoten╚Ťiar) ├«ntr-o ╚Ťar─â str─âin─â. ÔÖŽ A ├«mputernici o persoan─â ├«ntr-o anumit─â calitate. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispozi╚Ťia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva s─â apar─â, s─â devin─â credibil. ÔÇô Din fr. accr├ęditer.
ACREDIT├ü, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mputernici pe cineva ca reprezentant al unui stat pe l├óng─â guvernul unui stat str─âin. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispozi╚Ťia cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ╚Ötire etc. s─â apar─â demne de crezare, acceptabile, verosimile. ÔÇô Din fr. accr├ęditer.
ACREDIT├ü, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mputernici (pe cineva) ca reprezentant plenipoten╚Ťiar al unui stat pe l├«ng─â guvernul unui stat str─âin. [Prezidiul Marii Adun─âri Na╚Ťionale a Republicii Populare Rom├«ne] acrediteaz─â ╚Öi recheam─â pe reprezentan╚Ťii plenipoten╚Ťiari ai Republicii Populare Rom├«ne ├«n statele str─âine. CONST. R.P.R. 23. [La ╚Öedin╚Ťa Marii Adun─âri Na╚Ťionale] au asistat reprezentan╚Ťi ai misiunilor diplomatice acreditate ├«n R.P.R., reprezentan╚Ťi ai presei rom├«ne ╚Öi str─âine ╚Öi numero╚Öi oameni ai muncii. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 2566. 2. (Cu privire la o ╚Ötire, la un fapt neconfirmat) A face s─â apar─â demn de crezare, s─â fie acceptat, primit ca adev─ârat. Robii de zestre ai neneac─âi voiau s─â acrediteze o legend─â necuviincioas─â. SADOVEANU, N. F. 9.
ACREDIT├ü, acreditez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mputernici pe cineva ca reprezentant plenipoten╚Ťiar al unui stat pe l├óng─â guvernul unui stat str─âin. 2. (Rar) A face ca un fapt neconfirmat, o ╚Ötire etc. s─â apar─â demne de crezare, acceptabile, verosimile. ÔÇô Fr. accr├ęditer.
acreditá (a ~) (a-cre-) vb., ind. prez. 3 acrediteáză
acredit├í vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. acredit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. acredite├íz─â
ACREDIT├ü vb. I. tr. 1. A da puteri unui reprezentant pe l├óng─â un guvern str─âin; a ├«mputernici. 2. A face demn de crezare. 3. A deschide un credit; a credita. [< fr. accr├ęditer, cf. it. accreditare, germ. akkreditieren].
ACREDIT├ü vb. tr. 1. a da autoritatea necesar─â unui reprezentant diplomatic pe l├óng─â un guvern str─âin; a ├«mputernici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispozi╚Ťia cuiva un acreditiv. (< fr. accr├ęditer)
A ACREDIT├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A ├«nvesti cu drepturi de reprezentant diplomatic. 2) rar A face s─â dispun─â de un acreditiv. /<fr. accr├ęditer, it. accreditare
acredità v. 1. a da credit; 2. a da scrisori de acreditare, a face să fie recunoscut (un ambasador); 3. fig. a face să se crează, a autoriza.
*acredit├ęz v. tr. (fr. accr├ęditer, d. cr├ędit, credit; it. accreditare). Da┼ş credit: lealitatea sa l-a acreditat. Fac s─â se cread─â ceva: acreditez o ╚Ötire. Acreditez un trimes, ├«i autorizez misiunea V. refl. Ob╚Ťin crez─âm├«nt, m─â adeveresc: aceast─â informa╚Ťiune se acrediteaz─â.

Acredita dex online | sinonim

Acredita definitie

Intrare: acredita
acredita verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -cre-