acordá [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: acórd (1,3), -dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la înălțimea corectă. 3 vt A oferi. ACORDÁ, (
1, 2) acórd, (
3) acordez,
vb. I.
Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
2. A stabili acordul gramatical.
3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce sunetele unui instrument muzical la înălțimea corectă. – Din
fr. accorder. ACORDÁ, (
1, 2) acórd, (
3) acordez,
vb. I.
Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință); a oferi; a atribui.
2. A stabili acordul gramatical.
3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. – Din
fr. accorder. ACORDÁ, (
1, 2) acórd și (
3) acordez,
vb. I.
Tranz. 1. A da (cu concesie, cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de știință legați de popor. Ei acordă o călduroasă prețuire strădaniilor depuse de aceștia de a-și pune energia și capacitatea creatoare în slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953,
nr. 345, 1/1. Toți ceilalți profesori am socotit că se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175.
2. A stabili concordanța (în persoană, în număr, în gen sau în caz) între cuvinte legate prin raporturi de determinare. ◊ (
Refl.) Predicatul se acordă cu subiectul în număr și în persoană.
3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumită înălțime a sunetului, prin întinderea coardelor, prin așezarea tuburilor etc. Violonistul își acordează instrumentul, a în sfîrșit am acordat-o! (Cercînd ghitara) Sună bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.
ACORDÁ, (
1, 2) acórd, (
3) acordez,
vb. I.
Tranz. 1. A da (cu îngăduință, cu grijă, cu atenție, cu bunăvoință).
2. A stabili acordul gramatical.
3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel încât să fie egală cu frecvența altui aparat, sistem fizic etc. ♦ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceeași înălțime. –
Fr. accorder. acordá1 (a ~) (a da, a face acordul gramatical)
vb.,
ind. prez. 3 acórdă
acordá2 (a ~) (a regla un instrument muzical)
vb.,
ind. prez. 3 acordeáză
acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. și pl. acórdă acordá (un instrument, sistem etc.) vb., ind. prez. 1 sg. acordéz, 3 sg. și pl. acordeáză ACORDÁ vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. înstruna. A acorda ≠ a dezacorda, a discorda, ACORDÁ vb. I. tr.
1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui.
2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.).
3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare].
ACORDÁ vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) între cuvintele unei propoziții. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)
A ACORDÁ1 acórd tranz. 1) A pune la dispoziție (prin acord); a oferi. 2) (părți de propoziție) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder A ACORDÁ2 ~éz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesară. 2) (sisteme tehnice) A regla egalând frecvența. /<fr. accorder acordà v.
1. a pune instrumente la acelaș ton;
2. a recunoaște: acord că n’am dreptate;
3. a da bucuros, a dărui: a acorda o grație;
4. a așeza vorbele unei propozițiuni după regulile gramaticale.
*acórd și
-éz, a
-á v. tr. (fr. accorder). Pun în acord: acordez doĭ adversarĭ. Conced, daŭ: acord un răgaz, o grație. Gram. Pun cuvintele în concordanță: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unuĭ instrument, potrivesc sunetele coardelor unuĭ instrument: acordez vioara.
ACORDA vb. 1. a da, (înv.) a dărui. (~-mi, te rog, puțină atenție!) 2. a atribui, a conferi, a da, a decerna, (înv. rar) a deferi. (A ~ un premiu, o distincție.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (~ un aparat, un instrument.) 5. (MUZ.) a înstruna, (rar) a struni. (~ vioara.)