Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru acorda

acord├í [At: HASDEU, I. C. 6 / Pzi: ac├│rd (1,3), -dez (2) / E: fr accorder] 1 vr A realiza acordul gramatical. 2 vt (Muz) A aduce tonurile unui instrument muzical la ├«n─âl╚Ťimea corect─â. 3 vt A oferi.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecven╚Ťa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel ├«nc├ót s─â fie egal─â cu frecven╚Ťa altui aparat, sistem fizic etc. ÔÖŽ A aduce sunetele unui instrument muzical la ├«n─âl╚Ťimea corect─â. ÔÇô Din fr. accorder.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecven╚Ťa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel ├«nc├ót s─â fie egal─â cu frecven╚Ťa altui aparat, sistem fizic etc. ÔÖŽ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Din fr. accorder.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd ╚Öi (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu concesie, cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â). Oamenii muncii privesc cu dragoste pe oamenii de ╚Ötiin╚Ť─â lega╚Ťi de popor. Ei acord─â o c─âlduroas─â pre╚Ťuire str─âdaniilor depuse de ace╚Ötia de a-╚Öi pune energia ╚Öi capacitatea creatoare ├«n slujba poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. To╚Ťi ceilal╚Ťi profesori am socotit c─â se poate acorda unui elev eminent alt termen pentru teza de mai. SADOVEANU, N. F. 175. 2. A stabili concordan╚Ťa (├«n persoan─â, ├«n num─âr, ├«n gen sau ├«n caz) ├«ntre cuvinte legate prin raporturi de determinare. ÔŚŐ (Refl.) Predicatul se acord─â cu subiectul ├«n num─âr ╚Öi ├«n persoan─â. 3. A da unui instrument muzical (pe baza diapazonului) o anumit─â ├«n─âl╚Ťime a sunetului, prin ├«ntinderea coardelor, prin a╚Öezarea tuburilor etc. Violonistul ├«╚Öi acordeaz─â instrumentul, a ├«n sf├«r╚Öit am acordat-o! (Cerc├«nd ghitara) Sun─â bine acum. ALECSANDRI, T. I 78.
ACORD├ü, (1, 2) ac├│rd, (3) acordez, vb. I. Tranz. 1. A da (cu ├«ng─âduin╚Ť─â, cu grij─â, cu aten╚Ťie, cu bun─âvoin╚Ť─â). 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecven╚Ťa unui aparat, a unui sistem fizic etc., astfel ├«nc├ót s─â fie egal─â cu frecven╚Ťa altui aparat, sistem fizic etc. ÔÖŽ A aduce tonurile unui instrument muzical la aceea╚Öi ├«n─âl╚Ťime. ÔÇô Fr. accorder.
acordá1 (a ~) (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 3 acórdă
acordá2 (a ~) (a regla un instrument muzical) vb., ind. prez. 3 acordeáză
acordá (a da, a face acordul gramatical) vb., ind. prez. 1 sg. acórd, 3 sg. și pl. acórdă
acord├í (un instrument, sistem etc.) vb., ind. prez. 1 sg. acord├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. acorde├íz─â
ACORD├ü vb. 1. a da, (├«nv.) a d─ârui. (~-mi, te rog, pu╚Ťin─â aten╚Ťie!) 2. v. conferi. 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (A ~ un aparat, un instrument.) 5. v. ├«nstruna.
A acorda Ôëá a dezacorda, a discorda,
ACORD├ü vb. I. tr. 1. A da (cu bun─âvoin╚Ť─â, cu aten╚Ťie); a concede; a atribui. 2. A stabili ├«ntre cuvintele unei propozi╚Ťii un raport impus de regulile sintaxei (├«n ceea ce prive╚Öte genul, num─ârul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -d─â, (3) -deaz─â. / cf. fr. accorder, it. accordare].
ACORD├ü vb. tr. 1. a da; a concede; a atribui. 2. a stabili un acord (4) ├«ntre cuvintele unei propozi╚Ťii. 3. a da coardelor, sunetului unui instrument muzical un anumit ton. 4. a sintoniza. (< fr. accorder, lat. accordare)
A ACORD├ü1 ac├│rd tranz. 1) A pune la dispozi╚Ťie (prin acord); a oferi. 2) (p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie) A uni prin acord gramatical. /<fr. accorder
A ACORD├ü2 ~├ęz tranz. 1) (instrumente muzicale) A regla stabilind tonalitatea necesar─â. 2) (sisteme tehnice) A regla egal├ónd frecven╚Ťa. /<fr. accorder
acord├á v. 1. a pune instrumente la acela╚Ö ton; 2. a recunoa╚Öte: acord c─â nÔÇÖam dreptate; 3. a da bucuros, a d─ârui: a acorda o gra╚Ťie; 4. a a╚Öeza vorbele unei propozi╚Ťiuni dup─â regulile gramaticale.
*ac├│rd ╚Öi -├ęz, a -├í v. tr. (fr. accorder). Pun ├«n acord: acordez do─ş adversar─ş. Conced, da┼ş: acord un r─âgaz, o gra╚Ťie. Gram. Pun cuvintele ├«n concordan╚Ť─â: acord sibiectu cu predicatu. Muz. Potrivesc vocea cu sunetele unu─ş instrument, potrivesc sunetele coardelor unu─ş instrument: acordez vioara.
ACORDA vb. 1. a da, (├«nv.) a d─ârui. (~-mi, te rog, pu╚Ťin─â aten╚Ťie!) 2. a atribui, a conferi, a da, a decerna, (├«nv. rar) a deferi. (A ~ un premiu, o distinc╚Ťie.) 3. (FIZ.) a sintoniza. 4. a potrivi, a regla. (~ un aparat, un instrument.) 5. (MUZ.) a ├«nstruna, (rar) a struni. (~ vioara.)

Acorda dex online | sinonim

Acorda definitie

Intrare: acorda (1 acord)
acorda 1 acord verb grupa I conjugarea I
Intrare: acorda (1 acordez)
acorda 1 acordez verb grupa I conjugarea a II-a